Camuflarea problemelor climatice de către Kremlin
Dezinformarea rusă trece de la negarea schimbărilor climatice la minciuni cu privire la eforturile UE de adaptare și reducere a efectelor schimbărilor climatice. Rusia amestecă afirmații înșelătoare despre eforturile Occidentului cu insinuări conspiraționiste legate de colonialism cu scopul de a prezenta în mod fals gazul rusesc drept singura soluție viabilă pentru țările africane.
Platformele de dezinformare și comentatorii pro-Kremlin au un istoric îndelungat în ceea ce privește negarea realității privind schimbările climatice. Acestea au pretins că Occidentul a inventat „farsa” climatică pentru a opri dezvoltarea economică a Rusiei. Au mai afirmat că țările occidentale se folosesc de reglementările de mediu pentru a le produce daune concurenților economici. Au recurs până și la demonizarea Gretei Thunberg, iar preocuparea pentru mediu a primit eticheta de „nebunie verde”.
Totuși, aceste platforme par să-și dea seama că, deși reușesc să atragă prin teorii conspiraționiste și injurii acea minoritate a celor care cred cu adevărat în așa ceva, o asemenea abordare ar putea să îndepărteze cititorii obișnuiți. Prin urmare, multe articole, în special cele de pe platformele care se adresează publicului internațional, cum ar fi RT English, acceptă consensul științific conform căruia ne confruntăm cu schimbări climatice. Dar propagandiștii ruși se folosesc de această acceptare ca de o altă armă menită să atace Occidentul.
Platformele rusești controlate de stat și sursele lor de amplificare au adoptat o atitudine tipică, flexibilă, dar în același timp oportunistă, în articolele legate de schimbările climatice. Acestea susțin că guvernele occidentale – în special guvernele UE – sunt corupte, ipocrite, incompetente sau neo-colonialiste în abordarea acestei probleme. De asemenea, afirmă că orice tranziție a UE către energia regenerabilă nu poate avea loc fără importurile de gaz rusesc. În mediile de informare în limba rusă există câteva voci care, mânate, poate, de nostalgia vremurilor apuse, consideră și acum că schimbările climatice reprezintă „un alt act de înșelăciune al Occidentului”.
Haideți să luăm fiecare narațiune pe rând.
Rusia ca protector al Africii
Cadrul narativ de dezinformare mai amplu care stă la baza cotirii într-o altă direcție decât cea a negării schimbărilor climatice este unul dintre cele mai frecvent folosite de către Kremlin. Este vorba de afirmația falsă conform căreia „Occidentul este corupt”, în toate sensurile cuvântului – moral, politic și economic. Această narațiune este mai apoi folosită pentru a juxtapune Rusia și Occidentul, prezentând-o pe prima ca fiind protectoarea a tot ceea ce este bun și decent.
Această tactică de manipulare este folosită în mod special pentru țările africane luate în vizor, după cum s-a putut constata din dezinformarea pro-Kremlin creată în jurul ultimului summit Africa-Rusia. Sursele pro-Kremlin și cele controlate de statul rus susțin că, prin adoptarea standardelor de mediu, UE nu încearcă să lupte cu adevărat împotriva schimbărilor climatice. Europenii doresc, mai degrabă, să sugrume dezvoltarea economică a Africii sau să pună mâna pe beneficiile care vor apărea ca urmare a unei astfel de dezvoltări.
Ca orice altă teorie a conspirației, nici această narațiune nu se bazează pe vreo dovadă. Este, mai degrabă, o simplă presupunere izvorâtă din rea credință. Cu siguranță că presupușii complotiști pun la cale ceva ce nu miroase a bine. Pe cei de la Kremlin îi ajută faptul că se pot lega de moștenirea adesea dezastruoasă a colonialismului european în Africa pentru a afirma, în mod fals, că, din moment ce statele Europei s-au purtat atât de rău în trecut, cu siguranță că și actualele țări membre ale UE se comportă la fel.
Într-unul dintre exemple, este citat un politician rus care susține că măsurile de mediu occidentale fac parte dintr-un „război de gherilă” împotriva producătorilor de petrol ruși și că „ecologiștii au fost implicați de la bun început în acest [război]”. În plus, un articol din Sputnik Afrique a citat un diplomat rus care susținea că Occidentul „impune <credite verzi> guvernelor africane” ca parte a unui efort „de a împiedica o industrializare autentică a țărilor africane”. Soluția? Ajutorul Rusiei. Sau, după cum a declarat un funcționar de stat, „Rusia poate oferi alternative credibile” la energiile regenerabile, cum ar fi „expertiza sa în domeniul nuclear”.
Adevărul este că cooperarea dintre Africa și UE devine din ce în ce mai puternică. De exemplu, Pachetul de investiții Global Gateway Africa-Europa pentru accelerarea tranziției verzi intenționează ca, până în 2030, să asigure accesul la electricitate pentru 100 de milioane de africani, contribuind la dezvoltarea producției a 50 de gigawați de energie regenerabilă. În acest scop, pachetul de investiții urmărește să direcționeze 15 miliarde de euro de la instituțiile publice și de la investitorii privați din UE către energie regenerabilă, eficiență energetică și proiecte asociate.Din această sumă, 3,2 miliarde de euro vor proveni din fonduri directe alocate de către Uniunea Europeană. Iar Pachetul de Investiții este, bineînțeles, o acțiune susținută în totalitate prin contribuții voluntare.
Puteți afla mai multe despre acest proiect și altele care consolidează legăturile dintre UE și Africa.
Multe aere, dar nu și gaz de la Kremlin
Moscova se erijează în postura de protector al Africii în fața cererilor privind energia regenerabilă ale UE, însă în același timp speră cu disperare să mențină Europa dependentă de combustibilii fosili ruși, în special de gaz. În acest scop, comentatorii pro-Kremlin au pretins că, fără energia rusă, campania UE de combatere a schimbărilor climatice nu are nicio speranță.
Unele platforme au afirmat, în sens mai larg, că sancțiunile UE împotriva Rusiei pentru invazia neprovocată a Ucrainei ar împiedica Europa să își atingă obiectivele climatice. Au fost relatate povești de groază despre țările din Europa de Est care au suferit teribil după ce au renunțat la gazul rusesc.
De fapt, UE rămâne fidelă angajamentului de a-și îndeplini obiectivele în materie de schimbări climatice, în ciuda deciziei Kremlinului de a tăia gazul rusesc. De remarcat, totuși, că acest argument se încadrează într-un cadru narativ mai amplu de dezinformare rusă potrivit căreia sistarea livrărilor de hidrocarburi rusești ar distruge economiile UE și i-ar face pe europeni să înghețe de frig pe timp de iarnă. Aceste previziuni au fost greșite.
Lupul își schimbă părul, dar năravul de a minți ba
Mass-media de stat din Rusia urmărește să își construiască credibilitatea în rândul publicului internațional prin acceptarea schimbărilor climatice ca fiind reale. Kremlinul dorește apoi să folosească această credibilitate pentru a acuza Occidentul că folosește standardele de mediu ca arme împotriva țărilor în curs de dezvoltare, dar mai ales împotriva sa. Este o tactică vicleană, dar, în cele din urmă, la fel de incoloră ca dioxidul de carbon: exploatează îngrijorările legate de schimbările climatice pentru a proteja și promova producția de hidrocarburi rusești.
Însă unii comentatori – inclusiv în publicațiile de limbă rusă – nu au putut lăsa în pace vechile teorii ale conspirației. De exemplu, un articol pro-Kremlin din Republica Moldova afirma: „[În]călzirea globală, schimbările climatice etc. sunt doar un pretext pentru impunerea unor planuri inumane de <reorganizare> a omului și a societății”. Un articol din Georgia a numit energia eoliană și solară drept o „fantezie”. Iar un cunoscut expert rus a declarat că încălzirea globală este „un alt act de înșelăciune al Occidentului” precum și „o armă din războiul hibrid al Occidentului împotriva umanității alături de simboluri inautentice precum „democrația”, „valorile democratice” și „drepturile omului”.
EUvsDisinfo a demascat într-un articol precedent un astfel de negaționism. Traficanții de dezinformare pro-Kremlin ar putea încerca să inventeze subiecte noi, însă tacticile lor sunt adesea repetitive și lipsite de imaginație. Schimbarea de direcție de la negarea totală a schimbărilor climatice la incantația de rezervă „Occidentul e de vină” este un exemplu în acest sens.
