Duritatea selectivă: retorica Kremlinului cu privire la Nagorno-Karabah

De mult timp, Rusia s-a portretizat drept principalul garant de securitate al Armeniei, prin mobilizarea în această țară a mii de soldați la baza sa militară nr. 102 și prin supravegherea de către grănicerii FSB a frontierelor Armeniei cu Iranul și Turcia pe baza acordurilor bilaterale din 1992 și 1995. Însă atunci când Rusia nu a mai reușit să gestioneze atât de bine situația din Armenia și Nagorno-Karabah, Kremlinul a încercat să compenseze cu o campanie de dezinformare îndreptată, în principal, împotriva conducerii politice a Armeniei și așa-numitului „Occident colectiv”.

Gestionarea păcii

Istoria conflictului din Nagorno-Karabah este complexă. În ultimele decenii, Azerbaidjan și Armenia au purtat mai multe războaie pentru această regiune. În urma războiului din 2020, Azerbaidjan a preluat controlul asupra unor părți din Nagorno-Karabah și a șapte districte din jur. A se vedea această explicație succintă.

După războiul de 44 de zile pentru controlul asupra Nagorno-Karabah, în 2020, Rusia și-a desfășurat „forțele de pace” în regiune ca parte a Declarației trilaterale din noiembrie 2020, semnată de Armenia, Azerbaidjan și Rusia. Subtilitățile declarației erau ambigue în ceea ce privește mandatul și obligațiile Rusiei, cu excepția desfășurării forțelor sale de pace de-a lungul liniei de contact din Nagorno-Karabah și al coridorului Lachin – artera care leagă Armenia de această regiune. La acea vreme, președintele Putin clama: „Credem că acordurile la care s-a ajuns vor crea condițiile necesare pentru o soluționare pe termen lung și deplină a crizei”.

Cu toate acestea, în 2022 și 2023, mass-media a relatat că forțele de pace ruse nu își respectă angajamentele și că majoritatea oamenilor din Nagorno-Karabah au fost lăsați neprotejați. Potrivit analizei situației, Rusia a fost distrasă de invadarea Uсrainei și a pierdut controlul asupra Caucazului de Sud.

La 19 septembrie 2023, Azerbaidjan a lansat o operațiune militară la scară largă prin care Baku a obținut controlul total asupra regiunii Nagorno-Karabah. Drept urmare, aproape toți armenii au fugit din regiune. Potrivit declarațiilor făcute de purtătorii de cuvânt ai Kremlinului și ai Ministerului rus al Afacerilor Externe în legătură cu evenimentele din septembrie 2023, Baku nu a informat Rusia despre intențiile sale sau a făcut acest lucru doar în ultimul moment. Însă, din câte se pare, Baku a informat Moscova. În orice caz, această situație a pus Rusia în fața unei dileme.

Învinovățire! Învinovățire! Elogiere!

După operațiunea militară a Azerbaidjanului, Kremlinul a început o „operațiune de salvare a propriei reputații”, punând în mișcare la viteză maximă mașinăria sa de dezinformare: învinovățirea Occidentului, învinovățirea guvernului armean și elogierea forțelor de pace ruse. Potrivit canalului rus de jurnalism independent Meduza, Kremlinul a distribuit mass-mediei controlate de stat instrucțiuni despre cum ar trebui relatată situația.

În ziua în care a început operațiunea militară a Azerbadijanului, redactorul-șef al Russia Today, Margarita Simonyan, a dat vina iarăși pe prim-ministrul armean, Nikol Pașinian, pentru situația din Nagorno-Karabah. Fostul președinte al Rusiei și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate, Dimitri Medvedev, „a spus o poveste” pe Telegram despre „un coleg dintr-o țară fraternă care a decis să flirteze cu NATO, iar soția sa a dus biscuiți inamicilor noștri”. Medvedev a întrebat retoric: „Ghici ce soartă îl așteaptă…”.

În octombrie 2023, televiziunea de stat rusă Channel One a răscolit arhiva „vechilor discursuri” și a „expus” presupuse legături „stăpân-servitor” între autoritățile armene, inclusiv Pașinian, și denigratul filantrop american George Soros. Nu a fost prima oară și, probabil, nici ultima. Și, desigur, a recurs la o altă metodă clasică: Pașinian a fost numit o marionetă a Occidentului.

Occidentul însăși are parte de aceleași atacuri de dezinformare rusești pentru că ar încerca să împingă Rusia din Caucazul de Sud și să folosească Armenia ca pe o unealtă în acest scop. Pentru că a instituit misiunea civilă neînarmată a UE în Armenia. La început, canalele mediatice susțineau că obiectivul misiunii este diminuarea rolului jucat de Rusia în regiune. Acum, afirmă că misiunea se află acolo pentru a spiona.

La modul mai general, comentatorii au afirmat că Occidentul a provocat un conflict între Armenia și Azerbaidjan și că înrobește Armenia, precum și că UE se amestecă în treburile interne ale Armeniei. În plus, potrivit purtătoarei de cuvânt a ministerului rus de externe, Maria Zaharova, „Occidentul” a năruit inițiativele ruse de instaurare a păcii în Caucazul de Sud. Orice-ar fi, alții sunt de vină!

„Înrobirea” insidioasă

Decizia Armeniei de a ratifica Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) a iritat Kremlinul. Purtătorul său de cuvânt, Dimitri Peskov, a descris decizia ca fiind una „extrem de ostilă”, iar articolele din mass-media pro-Kremlin au susținut că Armenia este „pe cale să fie înrobită legal… de către CPI”. Ministrul adjunct de externe, Mihail Galuzin, a descris CPI ca fiind o „structură pro-occidentală politizată”, iar decizia Armeniei de ratificare este „ca să ne exprimăm cu blândețe, neprietenoasă”. În pofida presiunii, parlamentul armean a ratificat tratatul pe 3 octombrie 2023, iar președintele Vahagn Haceaturian l-a promulgat ca lege la 13 octombrie 2023.

O altă mutare dureroasă pentru Kremlin este decizia lui Pașinian de a nu participa la un summit al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia, care a avut loc la 23 noiembrie 2023, la Minsk. Anterior, Zaharova a repetat mesajul despre amestecul Occidentului care a dus Armenia la „înrobire”, după ce prim-ministrul armean a anunțat că Armenia nu va participa.

În interviul acordat The Wall Street Journal în octombrie 2023, Pașinian a afirmat că nici OTSC, nici acordurile bilaterale de securitate dintre Rusia și Armenia nu au asigurat îndeplinirea obligațiilor atunci când a fost nevoie, în 2021 și 2022. Prin urmare, Armenia trebuie să își diversifice relațiile în domeniul securității. Mai recent, la 24 noiembrie 2023, prim-ministrul Pașinian a afirmat că apartenența Armeniei la OTSC va depinde de „propriile sale interese ca stat”.

Învinovățirea celorlalți

În diverse contexte și ocazii, mașinăria de dezinformare a Kremlinului a recurs la tactica învinovățirii celorlalți, alimentând totodată spațiul informațional cu retorica sa agresivă. Invadarea pe scară largă a Ucrainei și aruncarea răspunderii pe umerii Uсrainei – țara invadată – sau ai „Occidentului” ilustrează perfect modul în care manipulările Kremlinului modelează spațiul informațional intern și internațional în folosul său. Statul rus și canalele mediatice pro-Kremlin apelează la această strategie atunci când situația este incomodă pentru Moscova. Discursurile Kremlinului îndreptate împotriva Armeniei sunt un alt exemplu în acest sens.