Echilibristica Chinei pe subiectul războiului din Ucraina

Mass-media și oficialii chinezi au spus clar: nu Rusia este de vină pentru agresiunea militară împotriva Ucrainei, ci Occidentul și expansiunea spre est a NATO din ultimii 20 de ani, care au ignorat „preocupările legitime de securitate” ale Rusiei. În același timp, China „respectă integritatea teritorială și suveranitatea tuturor țărilor”. În ultimele săptămâni, pe măsură ce mass-media chineză controlată de stat și-a îndreptat atenția asupra Ucrainei, a promovat o serie de relatări pentru a ilustra aceste aspecte.

China este și nu este neutră

Chiar și înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, China s-a poziționat ca spectator neutru, sprijinind oficial diplomația discretă și punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk, menite să pună capăt războiului din estul Ucrainei. Este important de reținut că China nu a recunoscut niciodată anexarea Crimeei de către Rusia și, până în prezent, nu a dat niciun semn public că ar putea face acest lucru.

De atunci, s-a pus accent pe această neutralitate și pe rolul Chinei de facilitator în acest conflict. În același timp, discursurile privind pacea, ajutorul umanitar și evacuarea cetățenilor – cristalizate de „inițiativa în șase puncte” a ministrului de externe, Wang Yi – sunt impregnate de critici la adresa așa-numitei dezinformări și a sancțiunilor practicate de către Occident, contestate, potrivit Chinei, de către „partenerii cu opinii similare” și lumea în curs de dezvoltare. Ideea nu este ceea ce se întâmplă în Ucraina, ci cât de rele sunt Statele Unite (și Occidentul).

Pe de o parte, China își exprimă sprijinul față de „suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor națiunilor”, dar, pe de altă parte, nu menționează niciodată în mod public încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Ucrainei și chiar se opune în mod explicit apelurilor la condamnarea Rusiei. În schimb, canalele oficiale chineze subliniază în mod repetat „problemele istorice complexe” care stau la baza situației din Ucraina, evitând orice acuzații că ar face declarații contradictorii.

Deși este dispus să vorbească cu partenerul strategic al Chinei, Rusia, președintele Xi nu și-a găsit încă timp să discute cu Ucraina, deși China a încheiat un acord de parteneriat strategic cu Ucraina încă din 2013. Cu și mai mult timp înainte, în 1994, guvernul Chinei a aprobat oficial principiile memorandumului de la Budapesta, oferind Ucrainei garanții de securitate, și a promis, alături de Rusia, SUA, Marea Britanie și Franța, să respecte suveranitatea, independența și frontierele existente ale Ucrainei, în schimbul renunțării de către aceasta la armele nucleare.

Întrucât discuțiile despre integritatea teritorială și suveranitate se leagă cu ușurință de Taiwan, a avut loc o avalanșă de declarații privind poziția de neclintit a Chinei pe această temă: Taiwanul nu este Ucraina, iar insula este acuzată de către mass-media și oficialii controlați de stat că exploatează conflictul pentru a atrage atenția internațională.

Totuși, această neutralitate declarată nu înseamnă că China este cu adevărat neutră când este vorba despre cum ar trebui să arate viitorul Ucrainei. În cele din urmă, Ucraina este percepută ca o simplă punte în afara NATO și a UE, reprezentare care îi refuză efectiv țării dreptul de a-și alege propria cale. China citează adesea Actul final de la Helsinki din 1975 atunci când se referă la „principiul securității indivizibile”, uitând în mod convenabil că același document consacră dreptul țărilor de a-și alege propriile alianțe, la care Carta de la Istanbul din 1999 – semnată inclusiv de către Rusia – adaugă dreptul de a-și alege aranjamentele de securitate în general. Ca să nu mai vorbim de faptul că articolul 51 din Carta ONU garantează dreptul statelor la autoapărare colectivă. Articolul 2.4 din aceeași cartă include respectul pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a statelor – principii fundamentale pentru politica externă a Chinei. Și chiar dacă Rusia subminează în mod clar însăși baza stabilității sistemului nostru internațional, China nu a condamnat-o.

Nu există tensiuni, nu există invazie

Pentru o lungă perioadă de timp, China a pus la îndoială existența unei crize. Până la 24 februarie, rapoartele privind invazia iminentă a Rusiei în Ucraina au fost catalogate ca fiind o simplă „campanie de alarmă” – exact cum le trata și Rusia – și o dezinformare pe care Washingtonul o promova în propriile scopuri geopolitice. Pe deasupra, panica creată de SUA ar fi determinat acumularea de trupe la graniță. „Isteria”, beligeranța și problemele interne create de SUA au fost contrastate apoi cu calmul aparent al Chinei, cu politica sa de ajutorare și cu demersurile sale pacifiste.

Chiar și atunci când Rusia a pornit invazia, oficialii chinezi au refuzat să spună lucrurilor pe nume, cuvântul „invazie” fiind considerat o metodă tipic occidentală de denaturare a realității. Cu câteva excepții sporadice, singura mass-media chineză controlată de stat care folosește cu regularitate acest termen este CGTN. Chiar și în fața masacrului de la Bucha, agențiile chineze de presă de peste hotare fie au ignorat pur și simplu acest lucru, fie au raportat dezmințirile și acuzațiile Rusiei la adresa Ucrainei. Singura excepție este, din nou, CGTN, care oferă o relatare mai completă, fără să ajungă însă la o condamnare. Canalele oficiale chineze acuză periodic SUA și Occidentul de dezinformare, „dezmințind”, printre altele, afirmațiile potrivit cărora China cunoștea planul Rusiei și susține conflictul.

Astfel, ca actor aparent neutru, China a predicat rolul ONU și a făcut apel la negocieri mai degrabă decât la confruntare, fără a pune vreodată în discuție rolul Rusiei în geneza conflictului. În plus, în declarația comună publicată de cele două țări după întâlnirea dintre președinții Xi și Putin în ajunul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, se arată clar că China susține propunerile Rusiei privind garanțiile de securitate în Europa și se opune oricărei extinderi a NATO, omițând din nou dreptul menționat mai sus al țărilor de a-și alege alianțele, pe care și Rusia l-a acceptat.

DEZINFORMARE DESPRE RĂZBOIUL DIN UCRAINA – NATO ȘI SUA POARTĂ VINA PENTRU ACEST RĂZBOI, CONDUSE DE SENTIMENTUL LOR ANTI-CHINEZ ȘI ANTIRUSESC – SERVICIILE SECRETE AMERICANE SPRIJINĂ GRUPURILE NEONAZISTE DIN UCRAINA – SUA ȘI OCCIDENTUL RĂSPÂNDESC DEZINFORMĂRI – SUA EXPLOATEAZĂ BIOLABORATOARE MILITARE SECRETE ȘI PERICULOASE

Rusia este nevinovată, „adevărații vinovați” sunt rugați să se ridice în picioare

Încă dinainte de invazia Rusiei în Ucraina, China a schițat câteva poziții care acum par a fi bătute în cuie. Poziția principală este că NATO și SUA se fac vinovate de acest război (ceea ce perpetuează un mit întâlnit în narațiunile pro-Kremlin), conduse de sentimentul lor anti-chinez și antirusesc, împingând Rusia la colț. Ulterior, alte narațiuni împrumutate din manualul de strategii al Kremlinului au reapărut în canalele controlate de statul chinez: narațiunile conspirative conform cărora SUA ar exploata biolaboratoare militare secrete și periculoase (narațiuni folosite și de China pentru a deturna urmărirea originii COVID-19) și că serviciile de informații americane ar sprijini grupuri neonaziste în Ucraina. Prin republicarea articolelor din Sputnik, mass-media chineză a oferit o platformă pentru ca această organizație mediatică sancționată să răspândească aceste conspirații.

Aceste narațiuni anti-SUA și anti-NATO întăresc ideea că nu Rusia este agresorul. După ce Rusia a pornit invazia, China a ținut să reitereze că înțelege preocupările de securitate ale Rusiei, continuând să acuze Occidentul pentru abordarea sa conflictuală.

La războiul servit de Rusia, se adaugă o garnitură de bună comunicare

Ca să fim corecți, China nu a amplificat toate narațiunile de dezinformare ale Rusiei și au existat și unele divergențe ocazionale, în special în ceea ce privește victimele umane și materiale, pe care rețeaua de televiziune CGTN, controlată de statul chinez, le-a „dezmințit” uneori. În plus, China a atras atenția asupra asistenței umanitare pe care a oferit-o în mod repetat în Ucraina, deoarece situația „nu este așa cum ar dori China să fie”. De asemenea, unele articole scrise de academicieni chinezi în presa internațională ar putea crea impresia că cel puțin unii din interiorul Chinei sunt îngrijorați de un impact economic grav asupra Chinei și de pericolul ca aceasta să fie izolată în cazul unui război lung în Ucraina sau al divizării țărilor în două blocuri opuse – un Război Rece 2.0.

Cu toate acestea, în ansamblu, alinierea retorică a presei de stat chineze cu Kremlinul a fost observată încă de la începutul crizei, iar știrile din mass-media chineză controlată de stat s-au bazat în mare măsură (deși nu exclusiv) pe surse rusești. În cele din urmă, China a folosit războiul din Ucraina pentru a-și promova pe scară mai largă criticile deja cunoscute la adresa SUA și a Occidentului.