Este greu să ne amintim, dar citirea numelor pe 29 și 30 octombrie este de ajutor (actualizare în oct. 2022)
În octombrie 2021, am publicat articolul de mai jos cu ocazia zilei de 30 octombrie – Ziua comemorării victimelor represiunii din Rusia. De atunci, s-au întâmplat mai multe evenimente semnificative, cele mai importante fiind: – invazia la scară largă a Rusiei în Uсraina; – decizia autorităților ruse de a lichida organizația Memorial, (a se vedea interviul nostru aici). În sfârșit – organizația Memorial este unul dintre cei trei laureați distinși cu Premiul Nobel pentru Pace în 2022. Așa cum scrie în motivare:
„Laureații Premiului Nobel pentru Pace reprezintă societatea civilă în țările lor. Aceștia promovează de mulți ani dreptul de a critica puterea și protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Au depus eforturi excepționale în a documenta crimele de război, încălcările drepturilor omului și abuzul de putere. Împreună, demonstrează importanța societății civile pentru pace și democrație”.
Periculos în acest an
Dacă anul trecut comemorarea și omagierea victimelor au fost dificile în Rusia, anul acesta, desfășurarea unor astfel de acțiuni în mod liber și independent a devenit periculoasă. Iar aceasta datorită acțiunilor represive ale autorităților ruse, care intentează procese și reprimă cu brutalitatea poliției mitingurile și adunările publice care nu au fost organizate de ele însele. În sfera informațională, societatea civilă independentă se confruntă cu campanii de defăimare menite să îi păteze reputația, fiind numită „coloana a cincea” sau „inamicul poporului”, iar în cuvintele lui Putin, „ar trebui scuipată afară ca muștele”.
Menținerea vie a amintirii
Pentru ca ziua de 30 octombrie să nu devină o „zi a uitării”, puteți comemora victimele accesând ușor online poveștile personale sau locurile, lagărele ori închisorile documentate în arhivele web – începeți aici.
Octombrie 2021:
Înainte de 30 octombrie, ziua comemorării victimelor represiunii politice din Rusia, EUvsDisinfo a discutat cu Alexandra Polivanova, membră a conducerii ONG-ului Memorial International. Ea locuiește în Moscova și lucrează cu Memorial de mulți ani.
În 1991, 30 octombrie a fost declarată zi națională în Rusia printr-o decizie guvernamentală. ONG-ul rus Memorial, în care Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a jucat un rol important, a avut un rol esențial în documentarea represiunii, ajutând și la omagierea victimelor. Organizația are comunități extinse de susținere în întreaga Rusie, care ajută prin donații, voluntariat sau alte forme de sprijin.
În ultimii ani însă, Memorial și alte ONG-uri au fost supuse presiunilor, fiind etichetate de autoritățile ruse ca „agenți străini” într-o campanie de defăimare cu simulacre de procese și dezinformări, la care s-a adăugat recent și un atac asupra sediului Memorial din Moscova. Un alt exemplu este acuzarea și verdictul împotriva cercetătorului independent Iuri Dmitriev, care a readus în memorie numele victimelor anonime: un verdict al instanței pe care și UE l-a criticat, solicitând eliberarea lui imediată.
Atacul asupra Memorial – un atac asupra memoriei
Așa cum spune Alexandra Polivanova: „Memorial este o organizație publică de masă, bazată pe valori prezente cu adevărat în societate și care contrazic politica actuală a statului rus față de cetățenii săi. Cred că guvernul actual se teme cel mai mult de cetățenii săi – de impulsurile, opiniile și alegerile lor electorale și de acțiunile lor posibile.”
Atunci când nu poți reduce la tăcere mesajul, ataci prestigiul și poziția mesagerului – Memorial. Memorial protestează împotriva etichetei de „agent străin”. Alexandra Polivanova: „Memorial, cu siguranță, nu este agentul nimănui. Lucrăm pentru societatea civilă rusă, de care guvernul se teme.” Ea crede că legislația a afectat în foarte mare măsură multe ONG-uri. „Unele ONG-uri au fost nevoite să se închidă. Pentru cele care au supraviețuit, a devenit foarte dificil să își desfășoare activitatea de zi cu zi, din cauza volumului uriaș de birocrație suplimentară. În plus, munca cu societatea a devenit foarte dificilă. Memorial este o organizație publică. Avem multe colaborări cu parteneri – școli, muzee, universități, biblioteci etc. și pentru toate aceste organizații este aproape interzis să lucreze cu noi. În sfârșit, lucrul cel mai important: această legislație are un efect teribil asupra oamenilor, a societății și a atmosferei de încredere din societate. Oamenilor le este pur și simplu frică de tot ceea ce nu este aprobat în mod explicit de către stat. Mulți oameni nu știu în cine să aibă încredere, nu cred unii în alții. Își opresc gândirea critică.”
Atacul din 14 octombrie asupra sediului principal al Memorial din Moscova a avut loc în timpul proiecției filmului „Mr. Jones”, care prezintă Holodomorul, foametea din Ucraina în urma colectivizării agricole forțate de către Stalin. Răspunsul poliției pare straniu: nu s-a concentrat pe agresori, care au scăpat cu toții, sau pe prezența stranie a unei echipe de la notoria televiziune NTV, ci mai degrabă pe percheziționarea birourilor Memorial din apropiere și identificarea membrilor din public.
Popularitatea lui Stalin este în creștere
Toate acestea au loc pe fondul unei promovări lente, dar constante a sistemului lui Stalin în principalele instituții culturale rusești și în mass-media controlată de stat.
Teroarea și represiunea instaurate de Stalin au dus la suferință și la pierderea a milioane de vieți omenești. Nicio familie rusă nu a scăpat de diversele consecințe, adesea fatale, ale regimului brutal al dictatorului. Cu toate acestea, în mod paradoxal, popularitatea dictatorului a crescut semnificativ, așa cum reiese din sondajele periodice efectuate an de an: în mai 2021, 56 % dintre respondenți îl considerau un mare lider – de două ori mai mulți decât în 2016.
Nu pentru a îndrăgi, ci pentru a modela o nouă percepție despre Stalin
Percepția umană, complexă ca întotdeauna, este receptivă la influența și la insistențele constante. Chiar dacă crimele lui Stalin au fost documentate cu mult timp în urmă, începând cu „discursul secret” al lui Hrușciov” din 1956, memoria pare să se estompeze. Puțini supraviețuitori pot spune nemijlocit cum s-a desfășurat represiunea în practică sau cum arestările, adesea fără niciun motiv întemeiat, interogatoriile absurde, tortura, încarcerarea ori lagărele de muncă au dus la degradarea umană.
În locul acestei memorii directe, spațiul public este dominat de un flux constant de documentare dramatice, filme, emisiuni TV și lucrări de artă optimiste și mari expoziții ostentative despre anii 1930 și 1940. În ultimii zece ani, Stalin este prezentat tot mai mult ca liderul important și puternic al statului, esențial pentru menținerea stabilității și asociat direct cu poziția industrială mândră a URSS, precum și ca singurul care a asigurat victoria în Marele Război Patriotic (Al Doilea Război Mondial).
Două mici exemple ilustrează cât de departe a mers Rusia în ultimul deceniu: în 2009, a avut loc o dezbatere publică animată pentru a decide dacă o stație de metrou din Moscova poate expune din nou o frază care îl elogiază pe Stalin – un citat din imnul național, în hol. Rezultatul: nu, nu a fost permis acest lucru. În 2015, după șase ani și în urma influențării constante a percepției publice, Stalin a ocupat prim-planul în cel mai prestigios centru expozițional, Manege, chiar lângă Kremlin, într-o expoziție intitulată „Istoria mea 1914-1945”. Împreună cu o expoziție despre realismul sovietic clasic, cu cea mai mare colecție de picturi cu Stalin din ultimele decenii: Stalin la noul aerodrom, Stalin cu copii, Stalin primul printre egali lângă trupul lui Lenin depus pentru un ultim omagiu, Stalin liniștindu-l pe Maxim Gorki aflat pe moarte, Stalin adresându-se partidului etc. Pe scurt: ceasul a fost dat înapoi înainte de discursul lui Hrușciov din 1956.
Istoria mea – dați uitării Gulagul
Expoziția „Istoria mea” a fost dominată de citate din Stalin, precum și de elogiile aduse conducerii sale. Doar un colțișor întunecat a oferit o prezentare sărăcăcioasă și dezolantă a lagărelor Gulagului, dar nimeni nu i-a acordat atenție. Spectacolele video ostentative care au prezentat frumoasa viață din URSS-ul condus de Stalin au captat toată atenția. A fost promovată narațiunea fortăreței asediate. În interviurile video, tinerii ruși și-au exprimat opinia despre expoziție: acum au înțeles istoria corect. A fost elogiat pactul Ribbentrop-Molotov cu Germania nazistă ca fiind o capodoperă politică, iar mulți s-au întrebat de ce ar fi trebuit URSS să fie altfel, dat fiind că multe țări au încheiat pacte de neagresiune cu Germania nazistă (un punct reiterat și de Putin) și au explicat cum Polonia este de vină. Contraacuzații în acțiune. Expoziția este în format digital, ușor adaptabilă, a făcut turul întregii Rusii din 2013, iar acum este prezentată permanent în parcul expozițional VDNKh din Moscova.
Aceeași apreciere a rolului lui Stalin poate fi văzută și în principalele muzee de stat din Rusia, în care sunt prezentate forțele armate, victoria din Al Doilea Război Mondial sau anii 1930-1950. Chiar dacă scopul nu este încurajarea unui nou cult sau a iubirii pentru Stalin, rezultatul este o popularitate uluitoare.
Citirea numelor victimelor la 29 octombrie
Alexandra Polivanova se mândrește că Memorial a început, în 2007, tradiția adunărilor publice din 29 octombrie. Oamenii se puteau aduna să citească numele victimelor represiunii politice. Foarte simplu, foarte solemn. Doar numele și data decesului sau dispariției. Ceremonia din Moscova dura ore întregi și era organizată la Piatra Solovetski, ridicată de Memorial în 1990 în fața serviciului de securitate NKVD, devenit apoi KGB, acum sediul FSB. Aceasta în sine este o reiterare a amplorii uriașe a represiunii.
Din cauza pandemiei de COVID-19, ceremonia se va desfășura online în acest an, la fel ca în 2020. Pe 29 octombrie, între orele 10:00 și 22:00, ora Moscovei, videoclipuri realizate de persoane individuale se vor adăuga la un maraton de oameni, nume și monumente. Ceremonia va fi difuzată în direct pe site-ul web al Memorial: https://october29.ru/return-of-the-names.
