Perdea de fum, iluzii și gaz: Kremlinul dă vina pe alții pentru criza energetică
Expresia „perdea de fum și iluzii” se referă la o iluzie din secolul al XIX-lea, utilizată de magicieni pentru a proiecta o imagine în aer. De atunci, a ajuns să semnifice tertipuri și înșelătorie.
De la declanșarea invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, la 24 februarie 2022, statul rus și canalele mediatice pro-Kremlin au răspândit în mod activ dezinformări legate de energie, într-un efort de a ascunde încercarea Moscovei de a șantaja Occidentul cu oprirea aprovizionării cu energie, pentru a obține concesii politice din partea acestuia: ridicarea sancțiunilor sau presarea Kievului să accepte cererile Rusiei. În cadrul acestei campanii, ies în evidență trei tipuri de dezinformări.
Prima narațiune: de vină sunt sancțiunile UE
Prima narațiune susține că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei sunt de vină pentru creșterea prețurilor la energie din această iarnă. Unele canale mediatice, în special RT, dau vina în mod specific pe „Bruxelles” pentru problemele energetice ale Europei, în timp ce Rusia nu are nicio vină pentru consecințele atacului său neprovocat și ilegal. Narațiunile secundare susțin că sancțiunile sunt ineficiente: acestea nu fac decât să întărească Rusia și distrug economiile din UE.
Canelele mediatice afiliate Kremlinului cer rar în mod fățiș abrogarea sancțiunilor, poate deoarece propagandiștii Kremlinului susțin că acestea întăresc Rusia sau afectează mai mult Europa decât Rusia. Atunci când canalele mediatice pro-ruse invocă perspectiva ridicării sancțiunilor, tind să o prezinte ca pe o „revenire a UE la politica responsabilă” sau „ajutarea Europei, în timp ce Rusia este indiferentă”.
Abordarea sancțiunilor în cabinetele de iluzii ale narațiunilor Kremlinului este o chestiune complicată. În întâlnirile private, oficialii ruși solicită ridicarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei și o prezintă adesea ca o condiție prealabilă pentru a ajunge la diverse acorduri: în august, au declarat că sancțiunile tehnice impuse de UE asupra echipamentelor trebuie ridicate înainte să se poată relua aprovizionarea cu gaz prin Nord Stream 1 (gazoductul nu fusese încă sabotat la acea vreme). În fapt, blocajul rusesc din iulie a constituit un avertisment că Kremlinul este decis să oprească aprovizionarea și să folosească gazul ca pe o armă politică.
A doua narațiune: nu există alternativă la „Rusia de încredere”
A doua narațiune majoră afirmă că UE are puține alternative sau niciuna la combustibilii fosili rusești pentru a-și acoperi cererea de energie. Narațiunile secundare includ afirmații potrivit cărora tranziția către energia din surse regenerabile este responsabilă pentru inflația energetică și că SUA a beneficiat în mod oportunist de pe urma crizei europene, prin vânzările de gaz natural lichefiat (GNL).
A treia distorsionare: înghețați!
A treia narațiune susține că, fără gazul rusesc, țările europene vor îngheța la iarnă – anticipând proteste generalizate care ar urma să provoace haos pe străzile europene și ar putea chiar răsturna guverne din UE sau însăși UE (la fel ca în timpul pandemiei de COVID-19, când protestele răzlețe au fost folosite pentru a imagina prăbușirea întregului sistem al UE). Acolo unde au avut loc proteste, canalele mediatice pro-Kremlin au prezentat cu entuziasm apelurile la ridicarea sancțiunilor impuse de UE, lăsând impresia că astfel de proteste reprezintă un sentiment dominant în societățile occidentale. Aceasta este o „melodie” clasică a Kremlinului: „poporul împotriva elitelor”.
Mai mult, o serie de canale mediatice în limba franceză au subliniat că creșterea prețurilor la energie inspiră sau reaprinde protestele Vestelor Galbene. RT și altele au relatat pe larg despre potențialul de proteste din Germania. Comentatorii afiliați regimului din Belarus au susținut că lanțurile germane de aprovizionare obișnuite au fost distruse și oamenii recurg la lemne de foc pentru a-și încălzi locuințele.
Crearea de disensiuni de către Putin
O tactică de manipulare preferată a Kremlinului este să evidențieze anumiți politicieni europeni sau protestatari care solicită încetarea sancțiunilor și să pretindă că sunt reprezentativi pentru atmosfera prevalentă. Putin încearcă să provoace disensiuni între statele membre ale UE și diferite grupuri de consumatori, susținând că Rusia este gata să reia exporturile de gaz prin gazoductul Nord Stream 2, prezentând Rusia ca pe un „partener energetic de încredere”. Acest dublu limbaj cu privire la „credibilitate” contrastează în mod vădit cu campania rusească de bombardare cu precădere a infrastructurii energetice a Ucrainei.
Cu așa prieteni…
Kremlinul nu folosește niciunde cu mai mult entuziasm gazul ca pe o armă decât în vecinătatea sa. Un exemplu este Republica Moldova. Canalele mediatice pro-Kremlin publică regulat articole care susțin că Republica Moldova va cădea într-un „abis” fără importurile de energie din Rusia și că aderarea la o platformă comună de aprovizionare cu combustibil a UE ar abroga cumva suveranitatea moldovenească.
A se observa inversarea atentă a responsabilității: În fapt, Rusia, nu UE, este cea care abrogă suveranitatea Republicii Moldova, făcând presiuni asupra țării să accepte în continuare gazul său. Kremlinul acuză UE de propriile păcate ale Rusiei, în timp ce pretinde că este prietenul Republicii Moldova, protejând-o de „UE cea mare și rea”. Cu astfel de prieteni, cine mai are nevoie de dușmani?
Acasă, conspirația tăcerii
Narațiunile din Rusia despre criza energetică nu diferă cu mult de cele orientate spre exterior. La nivel intern și extern, se păstrează regula nerostită potrivit căreia Occidentul este de vină pentru orice ce se întâmplă. Se neagă orice responsabilități pentru propriile acțiuni ale Rusiei. Se prezintă Rusia ca fiind o victimă a „presiunii occidentale”.
O găselniță a acestor narațiuni afirmă că occidentalii suferă mult mai mult decât rușii. Exemplele tind să fie exagerate, sugerând sfârșitul ordinii sociale, oamenii, inclusiv micile afaceri și fermierii, fiind revoltați de valoarea facturilor la energie.

Păstrați-vă calmul
Pe EUvsDisinfo, am demontat aceste narațiuni. Așa cum am arătat, pachetele de sancțiuni impuse de UE Rusiei se datorează agresiunii sale ilegale împotriva Ucrainei și ocupării teritoriilor ucrainene. Astfel, responsabilitatea pentru creșterea prețurilor nu poate fi separată de acțiunile Rusiei. Observăm că un studiu recent realizat de Universitatea Yale constată că „sancțiunile schilodesc în mod catastrofal economia rusească”, în loc să o întărească.
În pofida tăierii aprovizionării cu gaz prin Nord Stream 1 și 2 din cauza sabotajului, Europa este pregătită pentru iarnă. Trebuie menționat și că invazia Rusiei în Ucraina a destabilizat alte produse esențiale și piețele alimentare mondiale, ducând la creșterea prețurilor de producție, transport și distribuție și la distrugerea de către Rusia a culturilor, terenurilor agricole și instalațiilor portuare maritime de export ale Ucrainei.
Cât privește afirmația că UE nu are cu ce să înlocuiască gazul rusesc, remarcăm că țările UE s-au angajat să își diversifice sursele de aprovizionare cu energie și să își reducă cererea de gaz cu 15 % în această iarnă. În prezent, depozitarea în subteran a gazului în UE este la peste 91 % din capacitate, cu mult înainte de termenul de 1 noiembrie stabilit pentru atingerea capacității de 80 %.
În ceea ce privește afirmația rusă că sancțiunile sunt foarte nepopulare și oamenii vor gaz rusesc, observăm că un sondaj Eurobarometru publicat la 6 septembrie a arătat că 86 % dintre europenii intervievați doresc reducerea dependenței de sursele de energie rusești, 87 % vor ca UE să investească în energii din surse regenerabile, iar 78 % susțin sancțiunile UE împotriva guvernului, companiilor și persoanelor fizice ruse. Dacă ne uităm la acțiunile Rusiei din ultimele luni, în special la atrocitățile oribile comise, la intensificarea bombardări civililor și la încercările vădite de a distruge Ucraina, oamenii par să înțeleagă șantajul energetic practicat de Kremlin. Nimic nu sugerează că această percepție s-a schimbat în mod fundamental. Păstrați-vă calmul!