Umflarea în tandem a bulei dezinformării – Regiunea transnistreană și mass-media internațională

În ultimele săptămâni, Republica Moldova a apărut în multe relatări ale presei internaționale. New York Times, The Washington Post, Politico, DW, France 24, Euractiv, European Pravda, The Moscow Times, Meduza, Balkan Insight, CNN, CNBC, The Guardian, Aljazeera și multe altele au relatat despre posibila solicitare a Tiraspolului ca Moscova să accepte regiunea transnistreană din Republica Moldova ca parte a Rusiei.

S-a anunțat că „deputați de la toate nivelurile din Transnistria” s-ar putea să adopte solicitarea pe 28 februarie, cu ocazie unei sesiuni speciale convocate de liderul de facto, Vadim Krasnoselski. Toate relatările au pornit de la o opinie – nici măcar de la informații originale – exprimată de un activist al opoziției locale, Ghenadi Ciorbă, care a scris pe pagina sa de Facebook că acesta ar putea fi principalul subiect al congresului, mai ales dat fiind că președintele rus Vladimir Putin urma să se adreseze Adunării Federale a Rusiei pe 29 februarie.

Un punct constant de presiune

Argumentele lui Ciorbă au fost că, în trecut, cu ocazia unor sesiuni similare ale deputaților transnistreni, au fost adoptate diverse rezoluții, de exemplu, în 1991, când regiunea și-a declarat independența nerecunoscută față de Republica Moldova, sau în 2006, când s-a convocat un referendum pentru alipirea la Rusia (cu 97 % din voturi pentru). În plus, acesta a observat un tipar repetitiv în acțiunile Moscovei în legătură cu Republica Moldova de la evenimentele din Uсraina până în februarie 2022.

Într-adevăr, există niște asemănări. O perioadă îndelungată, forțele pro-ruse din Republica Moldova au repetat discursul că „Occidentul și NATO înarmează Republica Moldova ca să o implice în război”. La începutul lui 2024, au apărut mai multe astfel de dezinformări – fie că NATO trimite echipamente militare, fie că un vechi aeroport din Mărculești va fi folosit ca bază pentru avioanele de luptă F-16 care sunt trimise Uсrainei.

Dezinformările referitoare la folosirea Republicii Moldova ca hub pentru avioanele de luptă F-16 au reapărut, inclusiv pe canalele oficiale rusești, chiar dacă au fost demontate în mod repetat de oficialii moldoveni.

În paralel, Moscova a acuzat Chișinăul de discriminarea populației sale vorbitoare de limba rusă și de omagierea personalităților care au colaborat cu naziștii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Un alt punct de referință este o declarație din 14 februarie 2024 a ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, în Duma de Stat, în care acesta afirmă că „Occidentul” vrea să înlăture Rusia din procesul de negociere privind conflictul transnistrean. Lavrov a fost citat spunând că „încă mai avem 200 000 de cetățeni care trăiesc acolo (în Transnistria – TASS). Și, desigur, ne facem griji pentru soarta lor și nu îi vom lăsa să devină victimele unei alte aventuri occidentale”.

Observatorii, inclusiv Institutul pentru Studiul Războiului, au remarcat paralela între comentariul lui Lavrov și acuzațiile Rusiei în legătură cu modul în care Occidentul a subminat acordurile de la Minsk în cazul Ucrainei.

După șapte zile, Lavrov a amenințat direct că Republica Moldova ar putea avea aceeași soartă ca Uсraina, deoarece Chișinăul ar urma orbește ordinele venite „din Occident” pentru a pune presiune pe regiunea Transnistria și pe autonomia Găgăuziei – o regiune din sudul Republicii Moldova, locuită de un grup etnic ortodox, vorbitor de turcă, unde Rusia are o mare influență.

Implorarea după atenție

Liderul de facto din Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a scris pe 19 februarie că convoacă congresul deoarece regiunea este supusă presiunii, drepturile oamenilor sunt încălcate și situația socioeconomică se înrăutățește. Cel mai probabil, se referea la dispozițiile noului Cod vamal al Republicii Moldova, care a introdus obligația întreprinderilor transnistrene de a plăti aceleași taxe vamale la import ca restul Republicii Moldova pentru comerțul cu țările cu care Republica Moldova nu are acorduri de liber schimb, cum ar fi SUA, China etc.). Până în ianuarie 2024, întreprinderile transnistrene beneficiau de scutirea de aceste taxe vamale.

Mass-media moldovenească și cea rusă au prezentat anunțul într-un mod neutru; numai după comentariul lui Ghenadi Ciorbă, analiștii și jurnaliștii au început să comenteze cum s-ar putea folosi Rusia de acest prilej pentru a crea tensiuni suplimentare în regiune sau chiar o nouă situație incendiară, pentru a înființa o nouă enclavă sau un coridor terestru din regiunile ocupate ale Uсrainei până în regiunea transnistreană.

Pe 24 februarie 2024, agenția de știri rusă RIA Novosti a publicat un interviu cu Vadim Krasnoselski, în care liderul de facto s-a plâns de presiunea economică din partea Chișinăului și a repetat un discurs vechi de luni de zile despre „instruirea unor grupuri de sabotaj pe teritoriul moldovenesc… Este necesar să înțelegem că, date fiind militarizarea activă a Republicii Moldova, exercițiile militare constante din această țară, apelurile la transformarea misiunii de menținere a păcii și revizuirea statutului de neutralitate, orice incidente pot avea consecințe profunde. Agresiunea escaladează în Republica Moldova vecină”.

Acest citat a fost distribuit de multe canale de Telegram moldovenești pro-ruse, dar și de binecunoscutul propagandist rus Vladimir Soloviev. Parlamentarul moldovean pro-Kremlin Bogdan Țîrdea a menționat un expert român care ar fi declarat că președinta Maia Sandu i-a permis Uсrainei să atace Transnistria.

Institutul pentru Studiul Războiului a publicat o analiză cuprinzătoare pe acest subiect, prognozând că regiunea transnistreană fie va organiza un referendum, fie va solicita anexarea. Canalele mediatice internaționale (El Pais, The Telegraph, Spiegel, TF1 etc.) au continuat cu publicarea de titluri febrile despre o posibilă mișcare a lui Putin în Republica Moldova.

Serviciile ucrainene de informații au dezmințit oficial această posibilitate, declarând că nu este decât o „campanie de dezinformare” lansată de Rusia pentru a crea nervozitate și tensiuni în regiune. Experții avizați au fost și ei sceptici în privința unui astfel de scenariu.

Cum s-a văzut din Republica Moldova

Valeriu Pașa de la Watchdog.md crede că ar fi putut fi o operațiune informațională de amăgire a opiniei publice sau de creare de tensiuni, însă pe moment, era dificil de prezis obiectivul sau rezultatul. Cu toate acestea, nu au existat semne ale unei amenințări împotriva Republicii Moldova, deoarece „Putin nu poate ajunge în Transnistria în acest moment”, astfel că nu ar risca să proclame anexarea unei regiuni pe care nu ar putea să o apere fizic.

Fostul viceprim-ministru pentru Reintegrare al Republicii Moldova, Alexandru Flenchea, crede că compania transnistreană Sheriff, care controlează economia regiunii, se află în spatele organizării congresului. În prezent, economia este „gri”, și anume în afara controlului efectiv al autorităților moldovenești, iar compania Sheriff este afectată de noile norme vamale. Multe investigații arată cum beneficiază această companie de pe urma statutului nerecunoscut al Transnistriei.

Unii analiști erau convinși chiar și înainte de întrunirea deputaților transnistreni că nu se va întâmpla nimic major, dat fiind că, în ziua precedentă congresului, oficiali ai SUA au vizitat regiunea și au avut întruniri cu conducerea de facto.

Balonul s-a dezumflat, deocamdată

Deputații transnistreni de la toate nivelurile – în total, 620 de persoane – au petrecut ore întregi în Tiraspol pe 28 februarie, s-au plâns de vremurile grele și au dat vina pe Chișinău. La final, au adoptat o rezoluție în care solicită protecție din partea Rusiei (adresându-se mai degrabă legiuitorilor ruși decât președintelui Putin), ONU, OSCE, UE, SUA și chiar a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Majoritatea mass-mediei internaționale care a transmis relatări de la Congres s-a concentrat în principal pe apelul regiunii la protecție din partea Rusiei, fără să acorde prea multă atenție apelurilor adresate altor țări sau organizațiilor internaționale.

Ministerul de Externe al Rusiei a fost printre primele care au reacționat, declarând că „protejarea intereselor locuitorilor din Transnistria, compatrioții noștri, este una dintre priorități. Toate solicitările sunt întotdeauna examinate cu grijă de departamentele rusești relevante”, se afirmă în declarație. Duma de Stat a menționat că solicitarea va fi analizată în momentul în care Moscova o va primi.

În fapt, asta a fost totul. Se pare că rezoluția adoptată la Tiraspol era încă pe drum, întrucât, pe 29 februarie, președintele Rusiei a vorbit mai mult de două ore în fața Adunării Federale întrunite la Moscova, dar a ignorat complet chestiunea transnistreană.

Cu toate acestea, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu crede că Moscova se folosește de Tiraspol pentru a crea tensiuni în Republica Moldova și că Kremlinul a solicitat convocarea congresului deputaților transnistreni pentru a alimenta mașinăria de propagandă și a-i speria pe moldoveni. Potrivit acesteia, Rusia nu poate face nimic mai mult de atât.

Manual de manipulare cu pagini lipsă

De obicei, în operațiunile de dezinformare, este greu să se identifice știrea originală. Dezinformarea se răspândește adesea prin mai multe canale, cunoscute ca făcând parte din ecosistemul de dezinformare (de exemplu, Sputnik, Komsomolskaya Pravda, diferite canale de Telegram). S-ar putea ca aceste canale să nege presupusul rezultat (în acest caz, că deputații transnistreni ar fi urmat să solicite Rusiei să anexeze regiunea), însă nu ar spune nimic despre sursa propriu-zisă a informațiilor, deoarece ar facilita demontarea acestora (în acest caz, că este doar opinia unui activist local).

De această dată, canalele mediatice s-au indicat pe ele însele drept sursa informațiilor inițiale, cu ironie, și au acuzat Chișinăul de inventarea întregii povești în legătură cu solicitarea de anexare.

De asemenea, la scurt timp după ce povestea a devenit publică, canalele moldovenești pro-ruse cum ar fi Sputnik sau Smuglianka au negat vehement că Tiraspolul se pregătește să i se adreseze lui Putin, insinuând în continuare că aceasta nu este o operațiune desfășurată de la nivel central.

În concordanță cu îndelungatul său manual de manipulare, Kremlinul se asigură că suferința cetățenilor ruși din regiunea transnistreană este menținută vie în spațiul informațional, cu referiri ocazionale din partea principalilor săi alocutori, pentru a putea fi instrumentalizată atunci când se ivește ocazia.

Ceea ce merită o atenție specială în acest caz este modul în care mass-media internațională a relatat despre subiect. O serie de canale proeminente au dezbătut dacă este posibil ca Tiraspolul să solicite și ca Moscova să accepte anexarea regiunii, dar au ignorat faptul că discuția a început nu de la un raport faptic, ci de la o opinie personală. Adesea, au minimalizat importanța declarațiilor oficiale ale guvernului moldovean, care a căutat să alunge amenințările de escaladare și să își calmeze populația.

Propaganda rusă s-a folosit de această atenție informațională disproporționată pentru a susține că cetățenii ruși din regiunea transnistreană suferă și pentru a acuza autoritățile de la Chișinău de rusofobie.

Păstrați-vă calmul

În perioada de până la congresul organizat la Tirasol, reacția mai degrabă moderată a oficialilor moldoveni a fost menită, probabil, să minimalizeze chestiunea și să evite panica. Pentru publicul intern a funcționat, dar pentru cititorii și spectatorii externi, un mesaj mai clar și mai puternic ar fi putut avea un impact mai mare.

Cu toate acestea, roțile mașinăriei de dezinformare a Kremlinului se învârt în continuare. Chiar după discursul lui Putin din 29 februarie, în care acesta a ignorat subiectul, Sputnik a continuat să publice materiale despre modul în care regiunea transnistreană „și-a declarat independența” în 1992. Șeful Consiliului Federal al Rusiei s-a întâlnit cu guvernatorul pro-rus al regiunii moldovene autonome Găgăuzia și a criticat autoritățile de la Chișinău pentru îndepărtarea de CSI și de Rusia. Ministrul de Externe al Rusiei, Lavrov, a declarat în Antalya că Republica Moldova urmează exemplul Uсrainei, „anulând tot ceea ce este rusesc și discriminând limba rusă”.

Așa cum am menționat, situația din regiunea transnistreană nu este atât de convenabilă pentru Moscova încât să prezinte un risc direct de amenințare militară și este clar că nu s-au aliniat toate planetele în acest moment pentru a genera o criză mai periculoasă. Cu toate acestea, cartea transnistreană în mâna Kremlinului va fi jucată din nou cu siguranță în viitor, nu neapărat pentru a susține interesele comerciale ale companiei Sheriff, ci mai degrabă pentru a obstrucționa eforturile guvernului moldovean pe calea către aderarea țării la UE și înaintea viitoarelor alegeri și a referendumului planificat pe tema integrării în UE.