Ar trebui să avem încredere în sondajele de opinie din Rusia?

Astăzi, la câteva luni de când Rusia a pornit războiul împotriva Ucrainei, printre rușii obișnuiți începe să se răspândească un climat de teamă. Ca urmare a legilor cenzurii și a atitudinii represive a autorităților ruse de a forța continuarea manifestărilor de loialitate, nimeni nu poate avea încredere deplină în integritatea sondajelor de opinie din Rusia, din Belarus sau din orice altă societate autocratică.

Totul ține de prezentare

Autoritățile folosesc sondajele ca pe o armă în scopuri politice, astfel că sprijinul public pentru ceea ce face Kremlinul trebuie să fie de neclintit. Ori de câte ori liderii corupți simt că populația ar putea fi critică la adresa politicilor lor, manipularea rezultatelor este trucul standard la care apelează. Cu alte cuvinte, rezultatele sondajelor de opinie sunt manipulate fie pentru că metodologia ia rareori în considerare nesinceritatea răspunsurilor date de respondenți din cauza fricii, fie – mai direct – pentru că rezultatele sunt falsificate.

„Factorul frică” provine din faptul că s-a creat o anumită atmosferă prin intimidarea alegătorilor din opoziție, prin scoaterea în afara legii a partidelor de opoziție și prin încarcerarea – și chiar uciderea – unor figuri-cheie ale opoziției. Tot astfel cum se falsifică de cele mai multe ori rezultatele alegerilor, prin umplerea urnelor, prin „votarea în carusel” (votarea repetată în secții de votare diferite) sau pur și simplu prin fraudare la numărarea voturilor, dacă clasa conducătoare simte că puterea îi este slăbită.

Recentele sondaje de opinie din Rusia cu privire la războiul de agresiune din Ucraina (pe care Kremlinul îl numește „operațiune militară specială”) sunt foarte reprezentative pentru aceste tendințe.

Agenția de sondaje controlată de stat VTsIOM, care își are originea în Departamentul de cercetare al Ministerului Afacerilor Sociale al URSS, a publicat recent, la 5 martie 2022, încă un sondaj. Astfel, potrivit VTsIOM, 84 % dintre respondenți aveau încredere în armata rusă, iar 71 % dintre respondenți susțineau „operațiunea militară specială”.

Un alt actor în acest domeniu, Russian Field, care se prezintă ca o agenție independentă, a raportat un procentaj de 58,8 % de susținere a acțiunii Rusiei într-un sondaj realizat între 26 și 28 februarie 2022.

Un sondaj de opinie realizat de Savanta ComRes, o agenție britanică, la 23 februarie 2022, a arătat că 50 % dintre respondenți ar susține utilizarea forței de către Rusia pentru a împiedica Ucraina să adere la NATO.

Se pare că, cu cât agenția de sondaj este mai departe de Kremlin, cu atât scade sprijinul manifestat pentru politicile lui Putin. Chiar și un sprijin de 50 % pentru războiul lui Putin este o cifră semnificativă, dar statul rus, care funcționează din ce în ce mai mult ca Uniunea Sovietică în ceea ce privește cenzura și controlul de stat, vrea să vadă o majoritate covârșitoare.

Un alt sondaj al VTsIOM, din 5 aprilie 2022, a arătat un sprijin și mai mare pentru război, 74 % dintre respondenți exprimându-se în favoarea acestuia, ceea ce reprezintă o creștere de 3 puncte procentuale față de sondajul anterior. Aceste informații nu pot fi confirmate în mod independent, la fel ca rezultatele altor sondaje realizate de agenții de sondaje guvernamentale. Nu putem să nu remarcăm creșterea susținerii războiului până la începutul lunii aprilie. A fost momentul în care forțele rusești au fost împinse înapoi de la Kiev și au început să apară, la 1 aprilie, rapoarte despre atrocități precum cele de la Bucea, pe care mass-media pro-Kremlin le-a negat cu sârg – a se vedea mai multe detalii aici.

O chestiune de cuvinte

Pe lângă manipularea rezultatelor sondajelor și anchetelor, formularea întrebărilor este și ea o capcană care poate contribui la manipulare. Dacă întrebarea se referă la o operațiune militară specială, va primi probabil mult mai mult sprijin decât dacă se referă la un război total.

Centrul Levada, un institut de sondare independent din Rusia, cercetează acest aspect, privind modul în care se formulează ceea ce, în esență, este aceeași chestiune: – susținerea sau nu a războiului lui Putin și al Rusiei în Ucraina. Amintindu-ne de cunoscuta întrebare „Vor rușii război?”, de îndată ce în întrebări se folosește termenul de „război” sau „conflict militar”, de obicei, mai mult de 2/3 nu doresc acest lucru sau îl resping. Acest lucru este în armonie cu tendințele din 2008: ceea ce majoritatea oamenilor numesc războiul rusesc din Georgia/Oseția de Sud este numit „impunerea păcii” pentru a primi mai multă susținere.

Într-o anumită măsură, toate sondajele depind de modul în care sunt formulate întrebările, indiferent de țară sau context. Aici însă, diferența constă în condițiile create și în manipularea exercitată în Rusia și Belarus.

Între timp, în Belarus

Belarusul, cel mai apropiat aliat al Rusiei, a mers și mai departe și a interzis toate sondajele de opinie, cu excepția celor efectuate de agenții autorizate, în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din august 2020.

Un sondaj online realizat de Radio Liberty în mai 2020 a arătat că Aleksandr Lukașenko a fost susținut doar de 1 % dintre respondenți. Alte sondaje de opinie online nu au arătat mai mult de 6 procente în sprijinul său. Văzând că handicapul insurmontabil al lui Lukașenko, autoritățile de la Minsk au interzis complet sondajele independente.

Centrul pentru Studii Est-Europene și Internaționale din Germania a realizat un sondaj de opinie în decembrie 2020 cu privire la rezultatele alegerilor prezidențiale din Belarus, care a arătat că 53 % au votat pentru liderul opoziției Svetlana Tihanovskaia, iar 17 % pentru Lukașenko. Nu este de mirare că Tihanovskaia a fost forțată de către regimul din Belarus să părăsească țara. Acum se află în Lituania, țara vecină. Ea a fost susținută, în principal, de tinerii belaruși care locuiesc în marile orașe și/sau lucrează în sectorul privat. Diferența dintre sondajele realizate online de către amatori (nu mai mult de 6 % în favoarea lui Lukașenko) și sondajul german (cu 17 % în favoarea lui Lukașenko) poate fi explicată prin faptul că tinerii sunt utilizatori mai activi ai internetului decât persoanele în vârstă. Așa cum era de așteptat, sondajele controlate de stat îi sunt mai favorabile lui Lukașenko. 72 % dintre respondenți și-au exprimat sprijinul pentru politicile lui Lukașenko într-un sondaj realizat de centrul analitic EcooM în noiembrie 2021. Nu există nicio confirmare independentă a acestor rezultate.

Să fim sceptici

În linii mari, atât timp cât Putin și Lukașenko rămân la putere la Moscova și la Minsk, rezultatele sondajelor și ale alegerilor ar trebui privite cu mult scepticism. Cifrele pot fluctua puțin, dar sprijinul declarat de către populație pentru autorități va fi, în mod previzibil, copleșitor.

O simplă întrebare poate spulbera încrederea populației în rezultatele sondajelor de opinie controlate de stat. Dacă acești doi autocrați au, cu adevărat, un sprijin atât de copleșitor în rândul populației, de ce sunt falsificate în mod constant rezultatele alegerilor și de ce sunt reprimate cu brutalitate protestele obișnuite?

Adevărul

Este necesar să ieșim din cercul vicios al propagandei, al dezinformării și al manipulării, pentru a găsi un răspuns demn de încredere. Acum este greu de evaluat cu exactitate cât de mult sprijin solid există.

O altă măsură obiectivă a sprijinului pentru război/conflicte/operațiuni speciale este disponibilitatea de a intra în luptă și de participare concretă. De obicei, aceasta se traduce prin spirit sau moral de luptă în rândul trupelor. Ezitarea lui Putin și a guvernului rus de a crește masiv mobilizarea sau de a recruta în contextul deficitului de personal al unităților de pe front pare să fie legată parțial de faptul că nu se dorește testarea nivelului real al susținerii populației și parțial de dificultatea de a transpune rapid acest lucru în putere de luptă efectivă.

Sceptic este și Mihail Hodorkovski, fostul magnat rus al petrolului care a fost timp de 10 ani „prizonierul nr. 1 al lui Putin”, devenit ulterior fondator al mișcării „Rusia deschisă”, iar acum trăiește în exil. Acesta consideră că „sondajele de opinie efectuate într-o dictatură, în special într-o țară aflată în război, nu înseamnă nimic. Sunt puțini cei care îndrăznesc să răspundă, iar dintre aceștia, mulți se tem să spună ceea ce gândesc cu adevărat. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că sprijinul pentru război este larg răspândit. Oamenii știu că ceva nu este în regulă, dar fie le este teamă să se opună, fie nu știu cum să o facă”.