Dezinformarea nu se numără precum cartofii
Săptămâna aceasta, Kremlinul a căutat să domine spațiile informaționale publice cu narațiuni despre atacul Rusiei cu o rachetă balistică cu capacitate nucleară asupra orașului ucrainean Dnipro. Incidentul a fost aruncat pe primele pagini ale canalelor mediatice de știri rusești și a servit drept subiect central al discuțiilor la televiziunile controlate de stat. Obiectivul este clar: în plan intern, să întărească o mentalitate patriotică de națiune sub asediu, iar la nivel internațional, să stârnească temeri legate de un război nuclear, să intimideze și să slăbească sprijinul pentru Ucraina.
Impostori care luptă împotriva falsurilor
În loc să dăm apă la moară acestor acțiuni alarmiste, am ales să ne concentrăm pe altceva de actualitate, dar la fel de grăitor. Haideți să cunoaștem „Rețeaua globală de verificare a informațiilor”, finanțată de Kremlin, o așa-zisă inițiativă internațională de combatere a relatărilor părtinitoare și a dezinformării. În alte împrejurări, ironia unui astfel de demers ar putea fi chiar comică. Este însă ceva extrem de serios – avem de-a face cu un alt instrument transformat într-o armă și menit să faciliteze și să amplifice manipularea în plan internațional.
Rețeaua a fost prezentată pentru prima oară cu ocazia forumului „Dialog cu privire la falsuri 2.0” organizat la Moscova săptămâna trecută și găzduit de ONG-ul ANO Dialog, finanțat de guvernul rus. Potrivit directorului său, Vladimir Tabak, inițiativa își propune să stabilească standarde pentru verificarea veridicității informațiilor, invitând jurnaliștii și organizațiile să i se alăture după semnarea unui așa-numit „Cod al verificării responsabile a veridicității informațiilor”. Rețeaua susține că va dezvolta instrumente pentru identificarea știrilor false, formarea profesioniștilor în domeniu și compilarea unei baze de date publice cu „informații false dovedite”, accesibilă la nivel mondial.
Verificarea veridicității informațiilor ca o camuflare
Formarea experților, stabilirea de standarde și crearea de instrumente pentru combaterea dezinformării sunt obiective pe care EUvsDisinfo le sprijină pe deplin. Există însă o mică problemă: ANO Dialog și subsidiara sa, Dialog Regions, sunt entități finanțate de Kremlin, concepute să manipuleze informațiile în plan intern și internațional pentru a servi intereselor Kremlinului. Directorul ANO Dialog, Vladimir Tabak, face obiectul sancțiunilor UE, iar în 2024, Departamentul Trezoreriei Statelor Unite a legat organizația de operațiunile de influențare externă ale Rusiei, inclusiv de ingerința în alegeri facilitată de inteligența artificială și de campania de dezinformare Doppelgänger.
Cu alte cuvinte, ANO Dialog și Vladimir Tabak produc și răspândesc dezinformări și desfășoară operațiuni de manipulare a informațiilor pentru Kremlin. Anunțarea creării unei „rețele globale de verificare a informațiilor” este doar cea mai recentă iterație a unei campanii de ani de zile care copiază vocabularul verbal și vizual al organizațiilor reale de verificare a veridicității informațiilor pentru a răspândi minciuni.
Lapsha Media și WarOnFakes
În 2021, ANO Dialog a semnat un „Memorandum privind combaterea falsurilor”, creat de principalele companii de internet rusești. A inițiat apoi „proiectul Lapsha Media”, constând într-un site web și o campanie pe rețelele de socializare purtând toate însemnele unei organizații credibile de verificare a veridicității informațiilor: videoclipuri de promovare ingenioase care îndeamnă utilizatorii să nu creadă tot ce văd online, un buletin informativ săptămânal cu „topul falsurilor” și îndemnul ca cititorii să trimită „falsurile” colectate de ei pentru a fi verificate de către „experți”.
Lapsha Media este disponibil în limba rusă și vizează publicul vorbitor de rusă, însă Timofej Vasiljev, care a lucrat pentru ANO Dialog în trecut, a creat apoi proiectul WarOnFakes, un instrument de propagandă care se prezintă a fi o organizație de verificare a veridicității informațiilor în mai multe limbi (deși nu a reușit să atragă mulți urmăritori în rândul publicului european).
Înșelătorie învelită în date
ANO Dialog se deghizează într-un ONG modern, care folosește tehnologii avansate și al cărui obiectiv principal este să ofere instituțiilor statului rus consiliere cu privire la comunicații și digitalizare. Examinarea pericolelor dezinformării online și falsurilor se încadrează în acest rol. Directorul ANO Dialog, Tabak, este citat frecvent și este invitat la grupuri de discuții de către mass-media de stat rusă pentru a vorbi despre pericolele pentru societate ale „știrilor false” și ale „deepfake-urilor” și despre modul în care el și organizația sa își propun să le combată.
Unele rezultate ale acestei „lupte” au fost prezentate într-un „Studiu special cu privire la diseminarea știrilor false” în cadrul conferinței menționate mai sus. Ceea ce expune acest document ca fiind un simplu fals manipulator este pretinsa sa exactitate. Organizația susține că a „scos la iveală” 4 051 de falsuri în 2023, care ar fi fost văzute de 12 milioane de persoane. În 2024, ANO Dialog susține că a identificat peste 4 000 de falsuri, dar datorită „sistemului său anti-falsuri”, acestea au fost văzute până acum de doar 8 milioane de persoane. Raportul include chiar și un grafic care arată în ce luni s-a înregistrat cel mai mare număr de falsuri în ultimii ani și o hartă termică ce arată numărul total de falsuri identificate în fiecare regiune a Rusiei.
Dezinformarea nu ține cont de matematică
Prin furnizarea acestor cifre, ANO Dialog încearcă să pretindă că înțelege care ar fi cantitatea totală de știri false sau de dezinformări din Rusia. Cu toate acestea, nu există nicio metodă de a măsura în mod fiabil cantitatea de dezinformare de nicăieri. Dezinformarea nu se numără precum cartofii. Este un concept abstract determinat de un comportament manipulator care se prezintă sub multe forme diferite și se întâmplă în multe medii și pe multe canale diferite.
Raportul sugerează că ceea ce a contabilizat au fost informațiile „false” sau inexacte. Dezinformarea nu funcționează întotdeauna cu minciuni. De multe ori, funcționează cu jumătăți de adevăr sau chiar cu informații absolut exacte care sunt însă scoase din context sau prezentate într-un mod manipulator, exagerat, în coroborare cu evenimente fără legătură și așa mai departe. Cum s-ar contabiliza acestea? Ca jumătăți de falsuri? Ca treimi de falsuri? Și cine decide a câta parte dintr-un fals reprezintă?
La EUvsDisinfo, noi lucrăm într-un mod profesional încă din 2015 pentru combaterea dezinformării și manipulării, urmând un concept cuprinzător, pe care l-am descris în aprilie 2020 și l-am elaborat în iulie 2023.
EUvsDisinfo menține, de asemenea, o bază de date, care săptămâna trecută a atins tristul prag de 18 000 de exemple de cazuri de dezinformare. Acestea reprezintă doar o ilustrare a narațiunilor de dezinformare îndreptate împotriva UE și a țărilor vecine. Nu pretindem că putem cuantifica cantitățile însemnate de conținut manipulator produs în fiecare zi.
Confuzia este scopul principal
Firește că ANO Dialog nu este cu adevărat preocupată de aceste întrebări, deoarece este în sine un producător major de conținut manipulator. Raportul menționat este doar o altă încercare de a face să pară că există o alternativă rusească la organizațiile de verificare a veridicității informațiilor. Funcționează similar cu modul în care oficialii ruși susțin adesea că nu există libertate de exprimare în țările occidentale. Argumentul lor se reduce la arătatul cu degetul ca o contraacuzație: „Dacă voi spuneți că noi nu avem libertate de exprimare, noi spunem că voi nu aveți libertate de exprimare. Și atunci nu veți avea mai puțină libertate de exprimare și noi nu vom avea mai multă libertate de exprimare”. În realitate, cei care ascultă vor fi oarecum mai confuzi cu privire la libertatea de exprimare și tocmai acesta este scopul.
Este vorba aici de ocuparea spațiului în mediul informațional și de sufocarea altor voci.
Nu vă lăsați înșelați!
Alte lucruri pe care Kremlinul le-a numit false săptămâna aceasta:
Mașinăria de dezinformare a Kremlinului a debitat săptămâna aceasta o teorie absurdă a conspirației, susținând că Occidentul a pus la cale prăbușirea unui avion cargo al DHL la Vilnius pentru a da vina pe Rusia. Această teorie, promovată de un membru al Dumei de Stat a Rusiei, se bazează pe o legătură nefondată cu un articol din Times care a evidențiat preocupările cu privire la pachetele-bombă și potențiala utilizare a acestora de către serviciile secrete rusești. Prăbușirea în cauză, petrecută pe 25 noiembrie, a implicat un avion Boeing 737. Autoritățile lituaniene și DHL au demarat o anchetă, evaluările inițiale indicând fie probleme tehnice, fie o eroare umană.
Acest caz este un exemplu grăitor de manipulare a informațiilor de către canalele mediatice pro-Kremlin. Nu au așteptat rezultatele anchetei, ci au venit aproape imediat cu propria versiune a unei conspirații anti-rusești a „anglo-saxonilor”. Această poveste a fost răspândită de postul principal de televiziune Rossiya 1 și de principala agenție de știri rusească RIA. Astfel, încearcă să domine mediul informațional și să determine motoarele de căutare să preia mai întâi versiunea lor în legătură cu evenimentele. Este edificator faptul că aceste canale principale răspândesc această poveste atât de curând, permițându-le astfel altor canale mediatice din infosfera pro-rusă să o redifuzeze și să o amplifice. Am mai scris despre modul în care membrii administrației prezidențiale controlează principalul mediu informațional rusesc prin folosirea îndrumărilor temnik.
– Soldații nord-coreeni luptă alături de Rusia împotriva Ucrainei
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a afirmat că știrile despre soldați nord-coreeni care ar fi fost desfășurați împotriva Ucrainei nu sunt decât „un alt set de știri false”. În realitate, există dovezi din surse americane, sud-coreene și ucrainene că regimul nord-coreean a trimis peste 10 000 de militari pentru a se alătura războiului împotriva Ucrainei. Acest lucru a fost confirmat și de ÎR/VP Josep Borrell și de secretarul general al NATO, Mark Rutte. Raționamentul lui Peskov pentru care acest lucru nu ar putea fi adevărat este interesant: nu a fost raportat de către bloggerii militari ruși. Un oficial al unei țări situate pe locul 162 din 180 de țări în clasamentul libertății presei întocmit de Reporteri fără frontiere se bazează încă aparent pe credibilitatea surselor independente pentru validare – destul de ironic, având în vedere suprimarea, la ordinea zilei, a libertății de exprimare și a mass-mediei independente de către Kremlin.
– Rusia primește arme din alte țări
Un alt exemplu al încercării Kremlinului de a ascunde adevărurile incomode a venit săptămâna aceasta, când Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a negat că Rusia primește echipament militar din alte țări. Medvedev a susținut că „majoritatea absolută” a armelor, rachetelor și muniției folosite în războiul împotriva Ucrainei este fabricată în Rusia. O mulțime de dovezi substanțiale contrazic însă această afirmație. Serviciile de informații sud-coreene au raportat că, până în noiembrie 2024, Coreea de Nord a trimis Rusiei peste 9 milioane de obuze de artilerie, rachete și alte arme în peste 13 000 de containere începând din august 2023. Iranul îi furnizează Rusiei drone, iar China furnizează componente critice pentru susținerea industriei militare a Rusiei. Această dependență puternică de aprovizionarea din surse externe ne arată lacunele semnificative în privința propriilor capacități de producție ale Rusiei. Am spus că nu vom menționa rachetele balistice în această sinteză, dar aici am ajuns, până la urmă.
