Dezinformarea unge angrenajele: Migrația și NATO în atenția mass-mediei pro-Kremlin

De la prezența constantă a mass-mediei controlate de statul rus în zona graniței cu Belarus până la parlamentarul rus care le-a strigat polițiștilor de frontieră poloni că UE le va lua copiii și îi va da unor cupluri de același sex, am văzut în ultimele săptămâni cum mass-media (și oficialii) pro-Kremlin își pun toată energia în spatele încercărilor cinice ale regimului Lukașenko de a instrumenta migrația.

Împreună cu entitățile omoloage belaruse, organizațiile de mass-media pro-Kremlin au și facilitat, au și exploatat diverse oportunități de a discredita UE în plan internațional, de a mânji Polonia și de a distrage atenția de la situația catastrofală a drepturilor omului caracteristică regimului Lukașenko. Tendința continuă în această săptămână, sursele de dezinformare:

• învinuind UE că ar fi cauzat „criza migrației” și acuzând-o de „standarde duble”;
• acuzând UE de tentative de a destabiliza Belarusul și Rusia;
• susținând că sancțiunile UE împotriva regimului Lukașenko sunt „nelegitime”;
• acuzând Polonia de provocări și violență împotriva migranților;
• susținând că Polonia „nu ar fi dornică” să rezolve situația împreună cu Belarusul.

Mesajele dezinformatoare ca acestea nu sunt noi; ele circulă în mass-media belarusă de stat și în cea pro-Kremlin încă de la sfârșitul verii anului 2021, după ce Minskul și-a demarat planul de introducere ilegală a migranților internaționali.

De regulă însă, cu cât este mai îndelungată campania de dezinformare, cu atât tinde spre extreme. Acest lucru s-a văzut recent, când mass-media de stat belarusă, urmată de mass-media pro-Kremlin, a început să acuze Polonia că folosește arme chimice și că împrăștie apă otrăvită împotriva migranților de la frontieră.

Șirul nesfârșit al dezinformării despre situația migrației la frontierele estice ale UE ilustrează că manipularea informațiilor este un element-cheie care unge angrenajele regimului nelegitim al lui Lukașenko și ale încercărilor acestuia de păstrare a puterii.

Retorica despre NATO ia proporții în Ucraina

Baza de date EUvsDisinfo conține peste 1 100 de exemple de mesaje dezinformatoare pro-Kremlin despre NATO, care susțin că Alianța (și Occidentul, într-un sens mai larg) „provoacă” și „încercuiește” Rusia.

De curând, în mijlocul creșterii îngrijorării internaționale cu privire la mobilizarea militară a Rusiei la frontiera cu Ucraina, mass-media pro-Kremlin a amplificat această retorică, afirmând despre NATO că este o organizație rusofobă și o amenințare la adresa omenirii; că pune în scenă „provocări” în apropierea Crimeii, folosind instrumente de război hibrid în Marea Neagră; și că încalcă principiile actului fundamental NATO-Rusia (ceea ce e cât se poate de neadevărat).

Au urmat mesajele că SUA împinge Ucraina și Europa într-o confruntare cu Rusia și caută un „mic război” indirect, chipurile pentru a distrage atenția de la propriile politici din Orientul Mijlociu și din Asia de Sud. În același timp, Ucraina a continuat să fie înfățișată atât ca victimă neputincioasă aflată „la un pas de prăbușire”, cât și ca agresor permanent, care încearcă să târască Rusia într-un război.

Mesajele de acest tip seamănă cu retorica practicată de Kremlin mai devreme în acest an, când Rusia a masat, de asemenea, efective și echipamente militare în apropierea Ucrainei. De asemenea, ele ilustrează modul în care se utilizează dezinformarea pentru a susține (sau a camufla) mișcările militare ale Rusiei, ca să nu mai vorbim de operațiunile ostile derulate pe teren.

În final, într-o evoluție bizară din această săptămână, un amiral rus în rezervă a susținut că scufundarea submarinului rus Kursk, în care și-au pierdut viața 118 navigatori, a fost cauzată de o navă a NATO. Afirmațiile de acest tip contrazic concluziile investigației derulate chiar de către Rusia după producerea acestui accident în anul 2000. Toate acestea arată că, pentru mass-media pro-Kremlin și pentru experții acesteia, datele concrete sunt maleabile și pot fi modelate în orice formă pentru a servi unor nevoi politice. În plus, se pare că înfățișarea NATO și a Occidentului în ansamblu ca fiind ostili Rusiei este abordarea de care are nevoie Kremlinul în prezent.