Femeile ripostează împotriva lui Putin și Lukașenko

Ziua Internațională a Femei este un prilej de a onora femeile ruse și belaruse care și-au asumat lupta împotriva dezinformării și manipulării de stat ale Rusiei și Belarusului și pro-Kremlin.

Un exemplu este Iulia Navalnaia, soția dizidentului rus încarcerat Alexei Navalnîi, care a murit subit pe 16 februarie 2024, în condiții suspecte, într-o închisoare din Siberia. Pe 1 martie, Alexei Navalnîi a fost înmormântat în apropiere de Moscova. Sfidând Kremlinul, mii de ruși au venit să îi aducă un omagiu în timp ce scandau sloganuri anti-război.

Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, și Iulia Navalnaia, la ceremonia de decernare a Premiului Saharov pentru Pace din 2021, Serviciul de Presă al Parlamentului European.

Iulia Navalnaia s-a întâlnit cu liderii UE pe 19 februarie. Adresându-se Parlamentului European pe 28 februarie, aceasta a declarat: „Putin trebuie să răspundă pentru ceea ce i-a făcut țării mele. Putin trebuie să răspundă pentru ceea ce i-a făcut unei țări vecine pașnice. Și Putin trebuie să răspundă pentru tot ceea ce i-a făcut lui Alexei.”

Deloc surprinzător, statul rus și canalele mediatice pro-Kremlin nu au pierdut timpul și au atacat-o chiar și înainte ca soțul ei să fie înmormântat. Un articol tipic a numit-o „negustor al urii” și o „unealtă de incitare la război civil în Rusia”.

Alte articole însă au folosit o tactică familiară observatorilor dezinformării rusești: au criticat-o pentru că este femeie, utilizând un discurs șovin. De exemplu, un articol din ediția în limba engleză a Pravda a speculat că ar trebui să „facă filme «îmbrăcată sumar» pe YouTube” pentru a câștiga bani. Alte articole au încercat să o discrediteze cu acuzații că „abia s-a abținut să nu zâmbească” la auzul veștii despre moartea soțului ei sau că apariția ei la Conferința de Securitate de la München „cu o ținută și machiaj perfecte” a fost oarecum suspectă.

Un alt exemplu este Evghenia Kara-Murza, soția jurnalistului Vladimir Kara-Murza, lider marcant al opoziției, care ispășește o pedeapsă de nu mai puțin de 25 de ani de închisoare pentru că a criticat invadarea Ucrainei de către Rusia, o sentință ce depășește chiar și normele sovietice. Obiceiul Kremlinului de a impune pedepse draconice pentru a speria oamenii și a-i face nepăsători nu a oprit-o pe Evghenia să își susțină neobosit soțul. De asemenea, aceasta și-a asumat lupta politică împotriva regimului lui Putin luând cuvântul la o serie de reuniuni internaționale și îndeplinind funcția de director de promovare al Fundației Free Russia.

Canalele mediatice rusești de stat și pro-Kremlin au o istorie îndelungată de ridiculizare a feminismului și a drepturilor femeilor. Această strategie nu este întâmplătoare sau marginală. Înjosirea și minimalizarea puterii independente a femeilor constituie o parte majoră a super-discursului Kremlinului cu privire la „valorile amenințate”. Haideți să consacrăm câteva momente pentru a ne aminti modul în care canalele de dezinformare pro-rusești utilizează concepții regresive și violente despre feminitate și masculinitate pentru a sprijini regimul lui Putin.

Locul femeilor în propaganda rusească – și atacurile împotriva Occidentului

Uneori, propagandiștilor ruși le place să se portretizeze ca apărători ai femeilor, în special din țările unde sunt staționați soldați NATO sau observatori ai UE. În 2017, o serie de e-mailuri trimise canalelor mediatice lituaniene, suspectate a fi parte a unei campanii de dezinformare rusești, au acuzat în mod fals soldații germani că au violat o minoră din Lituania. În 2023, în Polonia, canale mediatice în limba polonă au acuzat soldații NATO că folosesc minore ca prostituate. În 2024, un propagandist pro-rus s-a folosit de surse azere pentru a răspândi afirmații potrivit cărora soldați francezi au bătut și au violat o fată armeană de 15 ani.

Ironia este că, în timp ce promotorii dezinformării rusești susțin că apără femeile de prădătorii NATO, aceștia tind să descrie orice progres în ceea ce privește egalitatea sau chiar și orice putere independentă a femeilor ca reprezentând un risc existențial pentru societățile „tradiționale”. Chiar și o examinare în linii mari a dezinformării rusești din ultimii câțiva ani ne dezvăluie obsesia aproape patologică a Kremlinului că „femeile occidentale” sunt pornite să submineze Rusia din interior sau că feminismul este malefic ori că masculinitatea rusă este în pericol iminent din cauza Occidentului.

Voința feminină

Comentatorii par să se teamă că voința feminină ar fi oarecum distructivă și destabilizatoare pentru Rusia lui Putin. Nu sunt primii care resimt această teamă. De-a lungul istoriei, societățile fasciste sau autocrate au idolatrizat întotdeauna masculinitatea virulentă, impunând totodată femeilor statutul obedient de născătoare de copii, de preferință viitori soldați care să lupte în războaiele declanșate de conducător.

Prin urmare, atunci când femeile se aventurează în afara acestor roluri tradițional obediente, reacția naționaliștilor ruși este una de furie. De exemplu, în 2021, au intrat în panică atunci când a devenit cunoscut că Manizha, o cântăreață pop de origine tadjică, va reprezenta Rusia la concursul de muzică Eurovision. Aceștia au susținut că reprezentația Manizhei este „o mare insultă la adresa femeilor ruse”.

Un exemplu mai tulburător și mai recent este cel al dramaturgei ruse Scetlana Petriciuk și al regizoarei de teatru Zenia Berkovish. Cele două au pus în scenă împreună o piesă intitulată „Finist, bravul șoim”, despre femeile ruse recrutate de ISIS. Piesa a folosit mărturii ale acestor femei ruse pentru a transmite un mesaj anti-extremist. De la debutul său la Moscova, în 2021, piesa a primit recenzii elogioase și două premii naționale Masca de Aur.

Însă pe 5 mai 2023, situația s-a schimbat. Petriciuk și Berkovish au fost arestate și acuzate de „justificarea terorismului”. Dovezile se bazează în mare parte pe un singur document trimis de personaje naționaliste ruse care se dau drept oameni de știință, inclusiv „destructologul” Roman Silantyev. Textul acuza femeile că susțin un melanj de „ideologie ISIS” și „feminism radical”, o combinație stranie având în vedere misoginia ISIS. Autoritățile le-au plasat pe cele două în izolare în așteptarea procesului, o decizie prelungită de mai multe ori. În audierea lor recentă din 7 martie, li s-a prelungit din nou arestul până pe 10 aprilie, fără să se stabilească o dată a procesului. Poate că nu este o coincidență că Berkovish este binecunoscută pentru poeziile sale anti-război.

Pe scurt, puterea independentă a femeilor amenință să oprească sau cel puțin să pună la îndoială violența naționalistă dezlănțuită care se ascunde în spatele invadării Uсrainei de către Rusia și să pericliteze ierarhia vădit bazată pe teamă și reacționară pe care această violență o susține.

Femeile în politică și activism

Kremlinul și acoliții săi se tem în special de politicienele independente. Le-am menționat anterior pe Iulia Navalnaia și Evghenia Kara-Murza.

Putem aminti și de politiciana belarusă Svetlana Tihanovskaia, liderul opoziției belaruse de când poliția lui Aleksandr Lukașenko l-a încarcerat pe soțul ei, Serghei Tihanovski. Acesta din urmă a încercat să candideze la alegerile prezidențiale din 2020 din Belarus, dar a fost arestat înainte de vot. După cum era de așteptat, canalele mediatice de stat și comentatorii belaruși au numit-o pe Svetlana Tihanovskaia ajutoare de bucătăreasă și interpusă a feministelor europene care încearcă să distrugă valorile belaruse.

În Rusia, deja unele femei ruse au protestat împotriva modului în care se duce acest război, deși nu toate afirmă că se opun războiului în sine. Vor doar ca violența să înceteze. Însă dacă războiul se încheie fără victoria triumfătoare a Rusiei, atunci regimul lui Putin ar putea fi contestat.

Teama evidentă a Kremlinului de puterea femeilor nu a apărut subit. De aceea, pe lângă femeile numite mai sus, încheiem amintind de jurnalista Anna Politkovskaia, asasinată pe 7 octombrie 2006. Politkovskaia a lucrat la ziarul independent Novaya Gazeta (căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace în 2021) și a relatat cu curaj despre atrocitățile comise de armată rusă în Cecenia. De asemenea, a scris o carte apreciată în care l-a criticat pe Putin, intitulată Rusia lui Putin. Creierul din spatele uciderii ei rămâne necunoscut. Unul dintre bărbații condamnați pentru asasinarea ei a fost grațiat recent după ce a luptat în Uсraina.

De Ziua Internațională a Femeii, EUvsDisinfo le aduce un omagiu acestora și multor altora ca ele pe care nu le vom numi aici.