Lacrimi de crocodil, deviere și proiecție

Analiștii dezinformării de la Kremlin caută prim-planul pentru a recicla discursuri vechi potrivit cărora Occidentul amenință securitatea și stabilitatea mondială, un caz clasic de deviere și proiecție asupra celorlalți a faptelor reprobabile ale Rusiei.

Periodic, ecosistemul pro-Kremlin de manipulare a informațiilor și de dezinformare are nevoie de o infuzie de noi discursuri de dezinformare pentru a alimenta vorbăria nesfârșită a propagandiștilor Kremlinului. Deși aceste discursuri nu sunt chiar noi, au nevoie de cel puțin un gest de aprobare din partea elitelor pentru a continua să recicleze aceleași vechi minciuni.

În acest scop, nimic nu se compară cu un discurs public bine plasat, de preferat internațional, al șefului de la Kremlin sau al principalilor săi lachei, pentru a pune bazele și a consolida temele recurente cunoscute ale dezinformării, în vederea amplificării lor de către aparatul pro-Kremlin de manipulare a informațiilor.

Recent, au existat câteva astfel de ocazii. Mai exact, discursul din buncăr al lui Putin la Consiliul Mondial al Poporului Rus și monologul inexpresiv al lui Lavrov la reuniunea miniștrilor OSCE. Să analizăm așadar semnele dezinformării din aceste discursuri și rezonanța lor în ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin în zilele care au urmat.

Monstrul dezinformării în stilul dr. Frankenstein

Începem cu răul cel mai mic. Prestația lui Lavrov la OSCE a fost un adevărat amalgam de „stratageme clasice” ale dezinformării pro-Kremlin. La fel ca dr. Frankenstein din paginile romanului gotic al lui Mary Shelley, Lavrov a reușit să însăileze multe elemente ale temelor de dezinformare pro-Kremlin, uneori nepotrivite, într-un discurs plin de negări, respingeri, distrageri ale atenției și diversiuni.

Lavrov și-a deschis discursul cu lacrimi de crocodil despre „starea lamentabilă” a organizației, dar a uitat să menționeze, în mod convenabil, că vetoul Rusiei a pus capăt misiunii OSCE în Ucraina și că Rusia blochează adoptarea bugetului anual al organizației încă din 2021. În schimb, a folosit această platformă pentru a predica pe larg despre „extinderea destabilizatoare a NATO”, unul dintre subiectele preferate de lamentare ale Kremlinului.

Desigur că Occidentul și Uсraina trebuiau învinovățite pentru războiul declanșat de Rusia împotriva Uсrainei, readucând pe tapet vechi teme de dezinformare în legătură cu acordurile de la Minsk. În acest context, Lavrov a vorbit și despreultimatumul absurd al Rusiei din 2021, prin care solicita efectiv demantelarea NATO, ca fiind niște „propuneri pentru garanții de securitate cu caracter juridic obligatoriu în Europa”.

Discursul lui amalgamat a inclus și lamentările constante că Occidentul vrea să distrugă Rusia, reverberații ale narațiunii pro-Kremlin despre sancțiunile impuse de UE, văicăreli despre presupusa încercare de hegemonie a Washingtonului și acuzații despre presupusele „standarde duble” ale Occidentului cu privire la drepturile omului. Și, desigur, niciun discurs rus nu ar fi complet fără lansarea de acuzații de nazism împotriva oricui îndrăznește să se opună Rusiei. Chiar dacă acel discurs este prezentat într-o sală departe de a fi plină.

Gata de regurgitat

Deloc surprinzător, această prestație a fost primită foarte călduros de promotorii dezinformării pro-Kremlin. Unii s-au alăturat lamentării ostentative despre starea OSCE, iar alții au încercat să exagereze semnificația participării lui Lavrov însuși la reuniune, deoarece a fost prima sa participare în persoană la OSCE din februarie 2022. Alții au amplificat viziunea pesimistă a lui Lavrov, dând vina pe UE și NATO pentru că ar fi adus OSCE în pragul prăbușirii. Curios este că unii analiști pro-Kremlin, care poate nu au fost bine informați, au încercat să prezinte OSCE ca fiind „brațul lung al UE și NATO”.

Firește că portavocele Kremlinului au început să inventeze povești despre duplicitatea Occidentului chiar înainte să înceapă reuniunea, concentrându-și supărarea asupra refuzului Bulgariei de a-i permite avionului care îl transporta pe Lavrov să traverseze spațiul său aerian și recurgând la insulte infantile.

Atribuirea de vorbe cuiva care nu mai este

Un alt aspect din prestația lui Lavrov a fost ridicarea în slăvi a angajamentelor nobile ale Rusiei față de securitatea europeană și insinuările insistente referitoare la rolul său privilegiat și dreptul de a-și exercita influența asupra vecinilor. La 29 noiembrie, o forță incontestabilă a diplomației americane, Henry Kissinger, a decedat, iar analiștii dezinformării pro-Kremlin nu au ratat prilejul. Într-un mod absolut groaznic, au încercat să-i atribuie vorbe celui care a trecut în neființă, revenind la conceptul lui Kissinger de „realism” pentru a promova dreptul la excepționalismul rus și ideea că singura cale de progres este implicarea într-un dialog cu Rusia.

Cruciada împotriva rusofobiei

Putin însuși a ținut o altă predică care a stabilit tendințele pentru diseminatorii dezinformării pro-Kremlin. Pe lângă faptul că a promovat și excepționalismul rus, mesajul central amplificat de ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin era ideea absurdă că Rusia „luptă pentru libertatea întregii lumi”. Un mesaj destul de straniu din partea unui regim care a declanșat cel mai mare război din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace doar pentru a-și satisface ambițiile imperiale în detrimentul vecinilor săi.

Cealaltă temă dominantă a fost că „rusofobia” ar pune stăpânire pe inimile și mințile populației din Occident, care ar vrea să distrugă poporul rus. Canalele mediatice pro-Kremlin au fost dornice să amplifice și sentimentul colonial al lui Putin potrivit căruia „lumea rusă” se întinde dincolo de etnicii ruși și reprezintă mijlocul de a lupta contra presupusei „rusofobii”.

Acei „naziști baltici” blestemați

După câteva zile, s-a ivit o altă ocazie pentru Putin să își promoveze cruciada împotriva „rusofobiei” în timpul unei reuniuni a Consiliului Rus pentru Societatea Civilă și Drepturile Omului. Pregătind terenul în prealabil cu „rapoartele” Ministerului Afacerilor Externe din Rusia, care au portretizat din nou statele baltice ca fiind naziste, Putin s-a folosit de Consiliu pentru a viza Letonia cu acuzații nefondate de „rusofobie”. Autoritățile letone au respins imediat aceste acuzații lipsite de temei.

Iar după toate acestea, Putin a proclamat fără să clipească că „Rusia nu trebuie să repete niciodată reprimările în masă din era sovietică”, în timp ce grupurile pentru drepturile omului raportează că există sute de prizonieri politici în Rusia și la doar câteva zile după ce Curtea Supremă din Rusia a adoptat o lege draconică împotriva comunităților LGBTIQ+ din Rusia.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo:

• Pentru agenții dezinformării pro-Kremlin, repetiția este un instrument puternic de influențare a informațiilor. Așadar, încă o dată, au resuscitat conspirații vechi și demontate potrivit cărora masacrul de la Bucea ar fi fost o înscenare pusă la cale de MI6. Scopul acestei minciuni deșănțate este să devieze responsabilitatea și să nege crimele de război comise de Rusia în Uсraina. În fapt, Kremlinul încearcă să promoveze această narațiune de negare de mai bine de un an. În realitate, există numeroase dovezi, inclusiv o investigație vizuală întinsă pe opt luni și mărturii ale supraviețuitorilor care duc la concluzia că parașutiștii din Regimentul de atac aerian 234 au comis masacrul de la Bucea.
• Un alt exemplu elocvent al afinității agenților de dezinformare de la Kremlin pentru reciclarea discursurilor vizează afirmațiile absurde că Occidentul vrea să destabilizeze Kazahstanul pentru a deschide un al doilea front împotriva Rusiei. Am mai văzut același discurs în mass-media pro-Kremlin, când s-a referit la „al doilea front” în Georgia. Acum, Kremlinul reciclează vechiul discurs de dezinformare despre „revoluțiile colorate”, vizând, de data aceasta, Kazahstan. Nu prezintă însă dovezi în sprijinul acestor afirmații. Acest discurs se încadrează, totuși, perfect în narațiunile recurente de dezinformare pro-Kremlin despre Occidentul beligerant care încearcă să încercuiască Rusia, să o izoleze și să dezbine țările postsovietice.
• Firește că nu trece o zi fără ca mass-media de dezinformare pro-Kremlin să ațâțe „mentalitatea de națiune asediată” cultivată de Kremlin. Intră în scenă baubaul nord-atlantic. De data aceasta, un canal mediatic a susținut că NATO își consolidează prezența în Marea Baltică pentru a provoca Rusia. În realitate, navele de război mobilizate în Marea Baltică de Forța Expediționară Comună (JEF) fac parte dintr-o forță expediționară condusă de Regatul Unit, nu de NATO, pentru a proteja mai bine infrastructura subacvatică esențială. Acuzațiile cum că ar fi vorba de o provocare caută să abată atenția de la faptul că Rusia a amenințat de ani de zile, în mod repetat, Finlanda, Suedia și națiunile baltice cu forța militară și nu numai. Așadar, această forță expediționară nu reprezintă așa-zisul „expansionism NATO” invocat de Kremlin, ci mai degrabă un răspuns adecvat și proporțional la imperialismul rus.