Negarea, evitarea, distragerea și derutarea în mod repetat.

Chiar dacă producerea neîncetată de versiuni alternative ale realității este dificilă, mașinăria Kremlinului continuă să încerce, așa cum a demonstrat săptămâna trecută. Aceasta a inventat povești pentru a explica de ce armata rusă alege să atace continuu depozite de grâne, porturi, unități medicale atent alese și zone rezidențiale civile din Ucraina pentru a face cât mai multe victime.

Negarea și evitarea responsabilității

Stratagema predilectă este negarea și evitarea responsabilității. Am auzit povestea lui Putin despre retragerea Rusiei din Inițiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră (BSGI): „Este vina Occidentului” și din cauza „sancțiunilor impuse de [UE] exporturilor de alimente și îngrășăminte rusești”. Însă nu, astfel de sancțiuni nu există. Acum, canalele mediatice rusești ne spun și că „BSGI a fost un pretext pentru a introduce ilegal arme în Ucraina” sau că „vasele cu cereale erau folosite pentru sabotaj”.

Acest tertip urmează un tipar binecunoscut pe care Kremlinul l-a aplicat de-a lungul anilor, și anume adăugarea mai multor afirmații și minciuni sau povești manipulatoare pentru a contracara un adevăr simplu: acțiunile Rusiei urmăresc distrugerea Ucrainei. Pur și simplu. Reamintiți-vă exemplele clasice: anexarea ilegală a Crimeei însoțită de refrenele „nu au fost implicate trupe rusești” și „atacurile împotriva vorbitorilor de limba rusă”, toate fiind minciuni. Zborul Malaysian Airlines MH-17 cu numeroasele minciuni folosite pentru negarea responsabilității. Și, cele mai recente, distrugerea orașului Mariupol, negarea masacrului de la Bucea și bombardamentul din Kramatorsk. Iar lista poate continua.

Acum, Moscova neagă sau disimulează importanța bombardamentelor rusești neîntrerupte asupra țintelor civile din Ucraina timp de săptămâni întregi folosind retorica „noi lovim doar ținte militare”. Un flux zilnic de relatări credibile prezintă contrariul.

Discuțiile internaționale de la Jeddah – denigrare și distragere

Reuniunea din weekendul trecut de la Jeddah, în Arabia Saudită, a unor oficiali de rang înalt din peste 40 de țări, inclusiv China și India, pentru continuarea discuțiilor despre Formula de pace propusă de președintele Zelenski a fost întâmpinată cu tăcere de principalele canale mediatice rusești, în timp ce comentatorii au încercat să ridice moralul publicului vorbind despre „ofensiva ucraineană eșuată”.

După câteva zile, a apărut reacția rusească oficială la evenimentul de la Jeddah, care a recurs la următorul tertip: denigrarea discuțiilor și distragerea atenției. Dintre exemple, amintim: „Jeddah este doar atitudinea imperială a Occidentului față de țările din emisfera sudică”, „Tentativa SUA împotriva Rusiei a eșuat” și un editorial care repetă mantra Moscovei că nu vor avea loc negocieri decât după ce Ucraina „acceptă noile realități” (a se citi: cedează Rusiei teritoriile ocupate).

Realitatea este că reuniunile internaționale sunt un proces inițiat de Ucraina. Acest lucru este greu de acceptat de către Moscova, deoarece Rusia încearcă să nege autoritatea Ucrainei și identitatea sa ca stat. Întâlnirea de la Jeddah i-a permis comunității internaționale să înțeleagă mai bine propunerea Ucrainei de pace justă și formula sa de pace și a subliniat îngrijorarea internațională pentru consecințele războiului lui Putin asupra lumii. În timp ce Moscova încearcă să tulbure apele și să discute despre orice altceva, participanții la reuniunea de la Jeddah s-au concentrat și asupra altor chestiuni centrale: securitatea alimentară mondială, securitatea energetică, siguranța nucleară, problemele umanitare și răpirea copiilor ucraineni. Așa cum au declarat liderii UE, Uniunea susține principiile-cheie și obiectivele formulei de pace ucrainene, inclusiv prin organizarea unui viitor summit mondial privind formula de pace. Orice inițiativă pentru o pace completă, justă și de durată în Ucraina trebuie să se bazeze pe respectarea deplină a independenței, suveranității și integrității teritoriale a acestei țări, conform frontierelor sale recunoscute internațional.

Distragerea publicului a fost o altă tactică folosită săptămâna aceasta, când ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a încercat să orienteze discuțiile despre pace asupra „respectării stricte a minorităților naționale”, într-un interviu acordat publicației International Affairs, o altă „portavoce” a Kremlinului. Ca și cum deportarea în masă a civililor, răpirea sistematică a copiilor și minorilor, bombardamentele și distrugerea fără noimă a Ucrainei nu contează.

Derutarea abordând subiecte cu impact emoțional puternic

Campaniile pro-Kremlin de derutare cu ajutorul altor subiecte rămân în continuare intense. Printre afirmațiile șocante de săptămâna trecută sunt următoarele: „Traficul ilegal de organe”, „Arme destinate Ucrainei inundă Polonia și România”, „Este timpul ca Occidentul să se concentreze pe corupția Ucrainei, deoarece susținerea Kievului contravine intereselor contribuabililor europeni”, „Anchetele referitoare la Nord Stream desconsideră Rusia și ascund fapte” și mereu actuala „Polonia plănuiește să anexeze vestul Ucrainei”.

Toți am mai auzit aceste minciuni, dar repetarea lor nu le face să devină adevărate. Sunt sinistre și lipsite de orice dovadă credibilă, așa cum o demonstrează dezmințirile din baza noastră de date cu peste 15 700 de cazuri.

Efectul adormirii – distorsiunea persuasiunii

Problema este însă că minciunile de zi cu zi lasă urme, chiar dacă sunt rotițe în mașinăria de manipulare. Nimeni nu este imun la dezinformare, iar acest fenomen se numește adesea „efectul adormirii”. Chiar dacă o persoană știe că este o minciună și chiar dacă este demontată, dezinformarea lasă un semn, ca atunci când împroșcăm un perete cu noroi. O parte cade, dar o parte rămâne și lasă urme. Dar ar putea fi adevărată? Așa s-a exprimat Carl Hovland, pionier al cercetării în domeniul comunicării de la Yale care, în 1949, a demonstrat cum se dezvoltă propaganda prin repetare și că mesajele reziduale persistă chiar și după ce platforma de propagandă lipsită de încredere este uitată. Aceasta este distorsiunea persuasiunii, pe care a denumit-o „efectul adormirii”.

Am examinat acest efect în legătură cu minciunile cu încărcătură emoțională din trecut despre incendierea lăcașurilor de cult și oribilele, dar falsele povești despre crucificare. A se vedea și exemplul de aici.

Există un motiv pentru care Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, a acordat timp săptămâna trecută ziarului oficial al guvernului rus, Rossiskaya Gazeta și a afirmat că „Ucraina este lider mondial în traficul de organe”, susținând că organe umane sunt prelevate ilegal de la copii sau soldații răniți. Am văzut aceeași afirmație ridicolă pe canalele mediatice pro-Kremlin în legătură cu războaiele din Kosovo, din Siria sau în timpul luptelor politice din Georgia. Nu a existat niciodată vreo dovadă credibilă și aceasta este doar o campanie de defăimare menită să erodeze susținerea autoapărării Ucrainei împotriva agresiunii Rusiei.

Din păcate, așa cum se poate observa, șicanarea publicului funcționează. De exemplu, săptămâna aceasta, când principalele tabloide sârbe au regurgitat în povești pe prima pagină minciunile Mariei Zaharova despre traficul de organe. Alții cred manipulările conform cărora decizia Rusiei de a bloca BSGI nu ar avea niciun impact asupra securității alimentare când, de fapt, prețurile la termen ale grâului au crescut deja cu circa 9 %.

Între timp, în Belarus

La 9 august, am comemorat o zi specială pentru Belarus. Au trecut trei ani de alegerile prezidențiale din august 2020, când autoritățile belaruse au falsificat și au manipulat votul, declanșând cele mai ample proteste din istoria recentă a republicii în întreaga țară. Au urmat represiunea dură și brutalitatea regimului, sub forme noi și mai crude. Am marcat data cu această prezentare generală a tristelor realități.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână

– „UE și-a pierdut independența în materie de politică externă, este suficient să vedeți cazul Armeniei”. Nu. Misiunea PSAC în Armenia are scopul de observare, la solicitarea guvernului armean. Faptul că un membru canadian al personalului s-a alăturat misiunii este o demonstrație binevenită a eforturilor comune, care nu pune la îndoială sub nicio formă independența politicii externe a UE. De fapt, Canada contribuie pentru a 13-a oară la o misiune a politicii de securitate și apărare comună a UE. Citiți mai multe aici.

– „Armata controlează media occidentală”. Vorba zicalei, „cine zice, ăla este”. Nu, țările occidentale ocupă, de obicei, primele locuri pe listele clasamentelor mondiale reputate ale libertății presei. Deci această afirmație este o contraacuzație clasică a Kremlinului pentru a sugera că toți ceilalți sunt la fel de răi. Vedeți însă aici cum este oprimată mass-media în Rusia.

– „Refugiații ucraineni fac contrabandă cu arme și aduc criminalitatea în Europa”. Aceasta este încă o campanie de defăimare cu elemente bine-cunoscute, dar tot fără dovezi credibile, menită să submineze opinia publică din Europa. Obiectivul mai amplu este clar: erodarea susținerii publice pentru reacția UE la invadarea Ucrainei de către Rusia. Conform Eurobarometrului din iunie 2023, 88 % din cetățenii UE sunt în favoarea acordării de ajutor umanitar persoanelor afectate de război și 86 % sunt în favoarea primirii persoanelor care fug în UE din calea războiului. 75 % aprobă acordarea de ajutor financiar Ucrainei și 72 % susțin sancțiunile economice împotriva guvernului, companiilor și persoanelor fizice rusești.