Povestea pacifistă distorsionată a Kremlinului

Au trecut douăzeci de luni de când Rusia a declanșat războiul brutal de agresiune împotriva Ucrainei. Acum, triumfalismul necondiționat a dispărut aproape cu totul din retorica Kremlinului, iar cu cât forțele rusești luptă mai mult să-și păstreze controlul asupra teritoriilor ocupate temporar din Ucraina, cu atât mai mult Kremlinul vorbește despre pace. În iulie, Putin a susținut că Rusia nu respinge ideea unor discuții de pace, atât timp cât Uсraina acceptă „noua realitate teritorială” – un eufemism pentru ocuparea teritoriilor ucrainene de către Rusia.

Mai recent, Putin a afirmat că Rusia este pregătită pentru o încetare a ostilităților, dacă Ucraina se oprește din a încerca să își elibereze propriul teritoriu și pune capăt contraofensivei. De asemenea, canalele mediatice pro-ruse au făcut un tam-tam aprobator în legătură cu propunerile de pace formulate de țările în ale căror grații încearcă să intre Rusia – inclusiv China, țări membre ale BRICS și state din Africa.

În același timp, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a respins ferm singura cale către o pace justă și durabilă în Europa – planul de pace în zece puncte propus de Kiev. Astfel de declarații sunt mai mult decât o simplă stratagemă retorică menită să distragă atenția de la faptul că Rusia nu oferă opțiuni credibile pentru pace, ci doar ultimatumuri pentru capitularea Ucrainei. În fapt, am observat această tactică manipulatoare de inversare a rolurilor victimă-agresor și în alte cazuri de dezinformare pro-Kremlin. De data aceasta, Kremlinul o folosește pentru a nega legitimitatea Ucrainei ca victimă a agresiunii și pentru a respinge eforturile sale de pace.

Așadar, cât de serioasă este nou-descoperita „dorință arzătoare” a Kremlinului pentru pace? Nu foarte serioasă. Putem observa de ce prin simpla examinare a discursurilor recente ale Kremlinului, care au încercat să încadreze discuțiile mediatice în jurul diverselor propuneri de pace.

Occidentul duplicitar

Dacă Kremlinul ar fi interesat de pace, ar trebui să fie dispus, cel puțin, să se implice în negocieri cu Uсraina, țară pe care a invadat-o în mod repetat din 2014. Conducerea rusă respinge însă regulat orice propuneri ucrainene, negând însăși statalitatea și suveranitatea Uсrainei. Motivul este clar: propunerile Ucrainei pentru o pace justă și durabilă cheamă la respectarea integrității sale teritoriale. Această noțiune contravine în mod direct planurilor rusești de acaparare a teritoriilor ucrainene. Prin urmare, comentatorii pro-ruși insistă că Uсraina nu vrea pace.

Cât privește Occidentul, dezinformarea pro-Kremlin este ciudat de bidimensională. Pe de o parte, canalele mediatice rusești controlate de stat insistă că Occidentul nu vrea pace, că ar urmări războiul în propriul beneficiu și că „ar avea oarecum de câștigat” livrând arme Ucrainei. Pe de altă parte, mai recent, unii comentatori au susținut că Occidentul așteaptă eșecul contraofensivei Ucrainei înainte de a impune o pace draconică ce ar legitima ocupația rusească. Potrivit Kremlinului, Occidentul a obosit să ofere sprijin și, în curând, va implora să aibă loc negocieri.

Această idee pro-Kremlin – potrivit căreia Occidentul este pregătit să îi înfigă Ucrainei cuțitul în spate – este fie un efort conștient de a semăna neîncredere între Uсraina și țările occidentale, fie un optimism iluzoriu, fie o combinație între cele două. Scopul final al acestui joc de-a învinovățirea este distragerea atenției de la simplul fapt că Rusia este singurul agresor în Uсraina.

Binecunoscutul alarmist pro-Kremlin și fost ocupant al fotoliului prezidențial timp de un mandat, Dimitri Medvedev, a oferit un alt exemplu de distorsionare intenționată a discursului despre pace atunci când a susținut că sprijinul militar din partea Occidentului stă în calea păcii și prelungește războiul. Nu este decât o minciună sfruntată, menită să nege dreptul Uсrainei de a se autoapăra împotriva agresiunii ruse. Adevărul este mult mai teribil. Așa cum s-a exprimat succint secretarul general al NATO: „Dacă Rusia încetează lupta, va fi pace. Dacă Uсraina încetează lupta, nu va mai exista.”

De departe însă, cea mai bună demonstrație de memorie selectivă și de distorsionare a discursului despre negocierile de pace a venit din partea lui Putin, când a declarat că Uсraina a respins o propunere de pace în aprilie 2022, după ce Rusia, binevoitoare, „a retras trupele din Kiev, așa cum a promis”. Impertinența este uluitoare. Forțele rusești s-au retras tocmai pentru că rezistența ucraineană le-a provocat o serie de înfrângeri umilitoare. Încă o dată, Putin a prezentat eșecul Rusiei ca fiind un succes și l-a făcut să pară ca și cum retragerea forțată a Rusiei a fost un gest de bună-credință.

„Lumea este de partea Rusiei”

Conducerea rusă, după ce s-a împins singură într-o situație de izolare internațională prin declanșarea unui război nesăbuit și ilegal, caută acum cu disperare aliați. Canalele mediatice pro-Kremlin s-au întrecut în a relata despre propunerile de pace înaintate de țări neoccidentale. Aceleași canale mediatice au etalat, de asemenea, declarații care ar putea părea solidare cu Rusia.

De exemplu, unele canale mediatice pro-Kremlin au expus pe larg comentarii care ar putea fi interpretate greșit ca un „fals echilibru” dacă ar fi scoase în mod deliberat din context. Altele au căutat să pună semnul egalității între apelurile ca diplomația să prevaleze și susținerea explicită a discursurilor Kremlinului. Iar altele au recurs la parafrazarea declarațiilor oficialilor străini, pentru a le face să pară mai favorabile. Canalele mediatice pro-Kremlin sunt mai mult decât pregătite să distorsioneze spusele liderilor mondiali, dacă le pot face să pară că oglindesc mesajul pro-Kremlin de „agresiune a Occidentului” și de înlăturare a autorității ucrainene ca stat suveran.

Astfel de comentarii nu reprezintă neapărat dezinformări. Însă atunci când sunt prezentate de canalele mediatice pro-Kremlin, ele sunt selective și, adesea, scoase din context. Prin prezentarea invaziei declanșate de Rusia ca fiind o „criză”, postulează o falsă echivalență între cele două părți. Efectul dorit este înfățișarea agresiunii Rusiei ca o opțiune absolută de ultimă instanță, care a devenit inevitabilă doar din motive care nu pot fi controlate de Rusia. Dacă este să fie învinovățit cineva, iar Kremlinul are multe idei pe acest subiect, cu siguranță nu este Rusia.

Însă întâlnirea de la Jeddah, din 5 august, a prezentat o problemă. Conferința a reunit reprezentanți din peste patruzeci de țări, inclusiv toate țările membre BRICS, cu excepția Rusiei. Canalele mediatice pro-Kremlin au minimalizat evenimentul. Când au avut ocazia, au evidențiat și comentarii ale unor oficiali din țări neoccidentale care au deplâns absența Rusiei de la eveniment. Obiectivul aparent a fost să portretizeze Rusia ca unită cu interlocutorii săi din întreaga lume în opoziția față de „eforturile inutile și sortite eșecului” ale Occidentului de a promova o pace care nu îi permite Rusiei să păstreze teritoriile ucrainene.

Bâjbâirea către viitor

Poate că exemplul cel mai extrem al eforturilor pro-Kremlin de discreditare a propunerilor de pace ucrainene a avut loc în contextul unei vizite a liderilor africani la Kiev, în iunie. La începutul vizitei, au răsunat sirenele de apărare aeriană din Kiev și două explozii au zguduit orașul în timp ce rachetele rusești amenințau capitala.

La scurt timp după aceea, un canal mediatic pro-Kremlin a declarat că guvernul ucrainean a desfășurat o „operațiune psihologică” și că a înscenat atacurile pentru a portretiza Rusia ca un „agresor malefic”. De asemenea, RT în limba franceză a susținut în mod fals că președintele Zelenski „a respins” oferta de mediere a liderilor africani, folosind ca „dovadă” o fotografie cu Zelenski încleștând pumnul în timp ce pare să ignore mâna deschisă a unui lider african. În fapt, președintele Zelenski doar a reiterat o poziție de bun simț, potrivit căreia Rusia trebuie să se retragă de pe teritoriile ucrainene înainte de a putea obține pacea.

Nu vă lăsați înșelați: Rusia este agresorul în Uсraina, iar încercările Kremlinului de a distorsiona adevărul nu pot decât să prelungească calea către o pace reală. Fără îndoială, singura idee de pace a Rusiei este capitularea necondiționată a Ucrainei. Aceasta nu este însă nici justă, nici durabilă.