Propagandă și descurajare

Mass-media este grupată în jurul a două concepte majore: Mass-media ca for sau mass-media ca tribună. Acesta este, în mod firesc, un model teoretic de a descrie două tipuri ideale de relație între mass-media și publicul său.

Conceptul de for se bazează pe un schimb de idei și opinii în plan orizontal. În general, mass-media își asumă rolul de spațiu pentru desfășurarea unui discurs public. Forul nu este un loc în care se iau decizii, ci un loc de dezbatere, de interogare, de verificare atentă, de critică. Un for de succes poate fi un loc zgomotos, dur și chiar vulgar. Poate fi moderat, dar niciodată controlat de către cineva.

Conceptul de tribună duce în primul rând cu gândul la o platformă folosită de cel care o controlează pentru a-și răspândi ideile și valorile. Este un proces care se desfășoară de sus în jos, în cadrul căruia publicul trebuie să accepte noțiunile în mod pasiv și să primească instrucțiuni de la conducători despre cum să se comporte sau ce să gândească. Conceptul se bazează pe loialitatea necondiționată din partea publicului.

Forul și tribuna au opinii diferite asupra conceptului de „fals”. Pentru for, falsul îl constituie informația fără o bază factuală. Participanții la discuție solicită surse, au o abordare critică a afirmațiilor. Încercările de a modifica imagini, de a falsifica documente, de a ascunde detalii sau pur și simplu de a minți vor fi mai devreme sau mai târziu aduse în atenția publicului.

Pentru tribună, „falsul” este orice lucru care contestă autoritatea emițătorului. Este mai puțin important dacă o afirmație se bazează pe date; adevărul este orice îi aduce avantaje emițătorului. Este adevărat, fiindcă o spune conducătorul.

Este ușor de văzut faptul că majoritatea canalelor de propagandă dețin toate caracteristicile tribunei. Mass-media este un instrument, „cea mai ascuțită armă a partidului”. O armă mânuită doar de oamenii puternici aflați la conducere: instrumentul lor. Publicul este descurajat, forțat să îngurgiteze opinii și gânduri.

Și totuși, publicul deține o unealtă puternică. Se poate opri din ascultat. Fostul președinte ceh, poet și dizident Václav Havel numea acest lucru „puterea celor fără putere“. Tribuna se bazează pe acceptarea unui set de canoane ideologice, care încep să se erodeze rapid, deoarece nu au fost niciodată testate într-o competiție echitabilă între idei.

Din punct de vedere istoric, forurile pentru discursurile publice au apărut în locuri neașteptate atunci când dezbaterea publică fusese scoasă din mass-media. Oamenii au găsit spații, locuri în alte părți, metode de interogare, dezbatere și provocare a autorității când mass-media s-a degradat acceptând diseminarea liniei de partid.

Acestfor corespunde democrației, la fel cum tribuna corespunde autoritarismului. Nucleul democrației este disidența; metoda sa este gândirea critică. Nucleul autoritarismului este supunerea; metoda sa este descurajarea și corupția.