Puncte culminante ale cercetării privind dezinformarea din 2021

Datorită extinderii rapide a volumului de cercetări, știm acum mult mai multe despre mecanica și impactul dezinformării decât știam cu câțiva ani în urmă. De asemenea, avem o înțelegere mult mai bună în privința lucrurilor pe care nu le știm încă. Ce am învățat în acest an?

Dacă ne concentrăm pe termenul „dezinformare” – doar unul dintre numeroasele cuvinte-cheie legate de acest domeniu – constatăm o tendință ascendentă constantă. Potrivit Google Academic – cea mai mare bază de date de lucrări academice –, în 2011, cuvântul „dezinformare” a fost menționat în 2 610 texte academice. În 2016, acest număr crescuse la 3 850, iar în 2020 a atins noi recorduri, ridicându-se la 17 100. Anul acesta am întâlnit 16 000 de lucrări până în prezent, însă este mult prea devreme ca să știm dacă s-a atins deja vârful dezinformării sau încă nu. Cel mai probabil, nu.

Acestea fiind spuse, avem încă multe necunoscute în legătură cu dezinformarea, iar multe aspecte ale acestui fenomen rămân vagi. Uneori simțim că ne scapă printre degete, dar nu avem altă opțiune decât să perseverăm. Multe întrebări din al căror răspuns încă lipsesc detalii necesare se referă la efectele dezinformării asupra societății noastre, dar și la eficacitatea reacțiilor noastre față de dezinformare.

Vă prezentăm un montaj al punctelor culminante ale cercetării referitoare la dezinformare publicate în acest an. Nu este o trecere în revistă nici cuprinzătoare, nici neapărat reprezentativă în raport cu întregul conținut al cercetării desfășurate, ci este selecția noastră a câtorva dintre tendințele mai interesante.

Nu poate lipsi COVID-19 (deocamdată)

După cum era de așteptat, s-a scris o tonă de lucrări de cercetare privind dezinformarea legată de COVID-19, tratând-o din toate unghiurile posibile. Nu greșim deloc dacă presupunem că această creștere uriașă a volumului de cercetări axate pe dezinformare, la care am asistat în 2020, s-a datorat declanșării pandemiei și, în paralel cu aceasta, a „infodemiei”, cum a numit-o Organizația Mondială a Sănătății.

Printre colecțiile de lectură mai bune pe acest subiect este un număr special al publicației „Big Data & Society”, apărut în luna mai, care s-a concentrat pe studierea la scară largă a infodemiei legate de COVID-19. Acesta conține articole despre întrepătrunderea dintre infodemiologie, datele de volum mare și informațiile greșite sau înșelătoare în legătură cu COVID.

Colecția începe cu o introducere utilă scrisă de către Kacper T. Gradoń, Janusz A. Hołyst și Wesley R. Moy, despre răspândirea informațiilor false și înșelătoare ca provocare pentru sănătatea publică. Autorii trec în revistă o selecție de posibilități de a aplica tehnologia pentru studierea și combaterea dezinformării. Învățarea automată, extragerea de date și de texte și analiza sentimentelor sunt doar câteva dintre acestea.

O altă lucrare interesantă, scrisă de către Kai-Cheng Yang, Francesco Pierri și Pik-Mai Hui, a comparat răspândirea conținutului cu grad scăzut de credibilitate pe Facebook și pe Twitter. Elementul comun al acestor două platforme este prezența „suprautilizatorilor care difuzează informații” – o minoritate de utilizatori cu influență care generează cea mai mare parte a conținutului (inclusiv a celui toxic). Pe ambele platforme există dovezi de comportament neautentic coordonat. Nu în ultimul rând, articolul evidențiază modul în care politicile inconsecvente privind accesul la date limitează posibilitățile cercetătorilor de a studia manipulările dăunătoare ale ecosistemelor informaționale.

A fost oarecum surprinzător faptul că pandemia a pornit și un tsunami de teorii conspiraționiste care a străbătut întregul glob. Dorința de a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru este cât se poate de omenească, însă unii nu se mulțumesc cu explicațiile banale și tehnice care stau la baza majorității evenimentelor în curs. Odată ce intri în această horă amețitoare, e greu să mai ieși, deoarece încrederea într-o teorie a conspirației duce adesea la încrederea în alta – și tot așa. Anul acesta, Agenția Suedeză de Previzionare (MSB) a solicitat un raport informativ asupra teoriilor conspiraționiste referitoare la COVID-19, care să acopere întregul spectru, de la teorie și exemple la moduri de a reacționa. Deși raportul se concentrează pe Suedia, concluziile au aplicabilitate internațională.

În ceea ce privește posibile soluții pentru contracararea dezinformării în plan mai larg, Melisa Basol, Jon Roozenbeek și Manon Berriche au încercat să analizeze conceptul de imunitate psihologică de grup. Aceștia evaluează eficacitatea a două intervenții de demontare preventivă menite să dezvolte capacitatea oamenilor de a recunoaște tehnicile de manipulare utilizate în mod obișnuit în dezinformarea privind COVID-19. Autorii constată că Go Viral!, un joc online disponibil în douăsprezece limbi, le sporește oamenilor încrederea în propria capacitate de a recunoaște informațiile false și înșelătoare și le reduce dorința de a le transmite mai departe.

Go Viral!
le sporește oamenilor încrederea în propria capacitate de a recunoaște dezinformarea și le reduce dorința de a o transmite mai departe.

Latura psihologică a dezinformării

2021 a fost un an în care s-a acordat o atenție sporită aspectelor comportamentale ale manipulărilor informațiilor. Studiind mai în profunzime aspectele psihologice ale dezinformării, Gordon Pennycook și David G. Rand – două nume mari în acest domeniu – au prezentat o oportună trecere în revistă a celor mai recente evoluții din domeniu. Aceștia aduc dovezi care contrazic teoria obișnuită că apartenența la un partid și raționarea motivată politic explică de ce dau oamenii crezare informațiilor false și înșelătoare. Autorii consideră că nivelul redus de discernământ este cauzat mai degrabă de lipsa raționării și a cunoștințelor relevante. În plus, există o discrepanță pronunțată între ceea ce cred oamenii cu adevărat și ceea ce distribuie în rețelele sociale. Acesta este, în mare parte, efectul neatenției.

există o discrepanță pronunțată între ceea ce cred oamenii cu adevărat și ceea ce distribuie în rețelele sociale.
Acesta este, în mare parte, efectul neatenției.

Deși s-a cercetat pe larg încrederea în informații false, este mai puțin cunoscut fenomenul confundării informațiilor adevărate cu unele false – un aspect la fel de important. Cornelia Sindermann et al ne oferă o scurtă privire asupra acestuia. Autorii prezintă utilizarea unei varietăți de surse de știri, culegerea de informații despre evenimente recente, extinderea cunoștințelor proprii specifice culturii și (re)câștigarea încrederii ca modalități de a realiza o clasificare corectă a informațiilor adevărate.

Psihologia nu doar că ne ajută să înțelegem răspândirea informațiilor false și înșelătoare, ci este și una dintre cheile combaterii acestora. Sander van der Linden, Jon Roozenbeek et al ne oferă mai multe intervenții posibile, concentrându-se în principal pe abordările corective (de demontare) și preventive (de demontare anticipată). Suplimentar, aceștia oferă o agendă de cercetare cu întrebări deschise în cadrul domeniului psihologiei, în legătură cu modalitățile și motivele răspândirii informațiilor false și înșelătoare și cu cele mai bune metode de a le contracara.

A demonta sau a nu demonta?

Este foarte ironic că unele teorii referitoare la eficacitatea verificării datelor concrete sunt insuficient verificate ele însele. Probabil că mulți dintre cititorii noștri au auzit despre ipoteza că verificarea datelor concrete poate avea un efect contrar celui scontat, oamenii ajungând să își verifice mai în profunzime convingerile. Prin urmare, această practică ar fi de evitat. Majoritatea relatărilor care susțin această ipoteză și fac trimitere la vreo sursă (aceasta în cazul în care conțin vreo trimitere) menționează unul dintre cele două studii realizate cu aproximativ un deceniu în urmă. Cu toate acestea, aproape niciunul dintre studiile ulterioare nu a reușit să repete rezultatele respective.

Nadia M. Brashier et al au testat dacă impactul pe termen mai lung al verificărilor datelor concrete depinde de momentul la care le primesc oamenii. Vă spunem de pe acum: da, depinde. Autorii au constatat că furnizarea unor verificări ale datelor concrete după titluri (adică demontarea) a îmbunătățit discernământul ulterior mai mult decât furnizarea acelorași informații în timpul (adică etichetare) sau înaintea (adică demontare anticipată) expunerii.

Deși verificarea datelor concrete a beneficiat de o atenție consistentă ca instrument potențial de reducere a răspândiri și a efectului negativ al informațiilor false și înșelătoare, mai puțin se știe dacă și cum contribuie verificarea datelor concrete la reducerea intenției oamenilor de a distribui informații false și înșelătoare în social media. Myojung Chung și Nuri Kim au derulat două experimente pentru a explora acest fenomen. Ele au constatat că expunerea la informații false și înșelătoare concomitent cu informații de verificare a datelor concrete le-a sporit oamenilor convingerea că alții sunt mai puternic influențați de știri decât ei. La rândul său, această convingere le-a redus intenția de a distribui informații false și înșelătoare în social media.

Un alt aspect al verificării datelor concrete care încă nu a beneficiat de suficientă atenție este legat de universul publicității. În această vară, Jessica Fong, Tong Guo și Anita Rao au analizat dacă demontarea informațiilor false și înșelătoare reduce impactul acestora asupra comportamentului de cumpărare al consumatorilor. Rezultatele studiului lor arată că este posibil să fie așa. Această constatare este importantă atât pentru companiile private care publică materiale publicitare, cât și pentru decidenții politici.

Dezinformarea se prezintă în numeroase forme și mărimi

Cercetările privind informațiile false și înșelătoare au tendința de a se concentra în mod disproporționat asupra informațiilor sub formă de text. În același timp, din ce în ce mai mulți oameni tind să prefere informații sub alte forme: video, audio sau foto. Anul acesta, Viorela Dan, Britt Paris, Joan Donovan et al au publicat o amplă trecere în revistă a situației informațiilor false și înșelătoare de tip vizual, tratând subiecte precum efectele informațiilor false și înșelătoare de tip vizual, mergând până la infamele trucaje de tip deepfake.

MEME-URILE NU SUNT SURSE DE INFORMAȚII DE ÎNCREDERE
CU EXCEPȚIA ACESTUI MEME,
ÎN CARE SE POATE AVEA ÎNCREDERE DEPLINĂ

Referitor la trucajele deepfake, Michael Yankoski, Walter Scheirer și Tim Weninger ne recomandă să ne concentrăm pe trucajele larg cunoscute, nu perfecte, din lucrarea lor de cercetare pe subiectul războiului meme-urilor. Deși reprezintă o posibilă amenințare, aceștia arată că nu conținutul trucat sofisticat reprezintă problema cea mai presantă. Dimpotrivă, provocarea constă în detectarea și înțelegerea conținutului mult mai imperfect realizat și mult mai larg disponibil: meme-urile.

provocarea constă în detectarea și înțelegerea meme-urilor.

Concluzie

Deși abordarea dezordinii informaționale reprezintă o provocare colosală, suntem optimiști, deoarece imaginea devine din ce în ce mai clară de la an la an.

Ca și în cazul combaterii răspândirii pandemiei de COVID-19, este important să nu stăm cu mâinile în sân așteptând să se cristalizeze adevărul, ci să acționăm acum, luând în considerare cele mai bune cunoștințe pe care le deținem în acest moment. Exact aceasta este intenția noastră, a celor de la EUvsDisinfo, comunicându-vă mereu ultimele noutăți privind manipularea informațiilor și ingerințele din exterior. Ne revedem în 2022!

Pentru mai multă inspirație de lectură, nu uitați să vizitați și să marcați secțiunea noastră de lectură.