Relocarea forțată a 700 000 de persoane, totul pentru a produce și mai multă dezinformare

La 18 februarie, conducătorii așa numitor „Republicilor Populare” Donețk și Lugansk („DNR” și „LNR”), instaurați de Kremlin, au ordonat începerea relocării femeilor, a copiilor și a persoanelor în vârstă din zonele necontrolate de guvern din estul Ucrainei (Donbas) peste granița recunoscută la nivel internațional, în regiunile Rostov și Voronej din Rusia.

La prima vedere, această „evacuare” ar putea părea un act nobil de umanitarism pentru a proteja oameni nevinovați de ravagiile războiului. Doar că nu există nicio amenințare de război din partea armatei ucrainene la adresa separatiștilor. Dimpotrivă, mesajul Ministerului ucrainean al Apărării a fost consecvent, clar și răspicat. Toate activitățile desfășurate în zonă sunt de natură defensivă și reprezintă exclusiv un răspuns la consolidarea militară amenințătoare și amplificată a Rusiei la frontierele ucrainene, precum și în peninsula Crimeea, anexată ilegal, și în zonele din Donbas controlate de separatiștii susținuți de Rusia.

Așadar, dacă aceste ordine de relocare nu sunt un răspuns proporțional sau necesar, ce se întâmplă cu adevărat?

Ei bine, există mai multe semne revelatoare de care trebuie să ținem cont aici. În primul rând, cea mai evidentă explicație a venit cu doar trei zile mai târziu, când, în ajunul zilei de 21 ianuarie, conducătorul de la Kremlin a anunțat recunoașterea independenței zonelor necontrolate de guvern din Donețk și Lugansk. Această încălcare flagrantă a dreptului internațional a fost urmată aproape imediat de un alt truc bine exersat din manualul de tactici al Kremlinului – trimiterea de trupe peste graniță sub pretextul „menținerii păcii”, încălcând flagrant integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei. După ce a creat o falsă „criză umanitară” cu câteva zile mai devreme, Kremlinul a folosit-o rapid ca pretext pentru o nouă agresiune directă împotriva Ucrainei.

În al doilea rând, presa de stat rusă a intensificat în mod constant acuzațiile false potrivit cărora Ucraina plănuiește să lanseze o ofensivă majoră. Deși mitul intenției agresive a Ucrainei a fost demontat în nenumărate rânduri, această narațiune insidioasă rămâne una dintre piesele centrale ale campaniei de manipulare și interferență pusă în practică de autoritățile ruse, de reprezentanții lor și de jurnaliștii și posturile de dezinformare aflate sub controlul lor.

În al treilea rând, povestea unui efort curajos de a salva civili nevinovați de sub asaltul hoardelor ucrainene însetate de sânge se potrivește perfect în povestea dezinformatoare, vehiculată în mod constant, a unui genocid în curs de desfășurare împotriva populației vorbitoare de limbă rusă din estul Ucrainei. Doar că nu există nici hoarde care să năvălească, nici genocid. Acest mit periculos a fost expus, de exemplu, de către presa independentă rusă.

Oficialii ruși, inclusiv la cel mai înalt nivel, au vorbit despre necesitatea de a proteja așa-numita Russkiy mir, (comunitatea rusă) încă dinainte de anexarea ilegală a Crimeei în 2014. Prin urmare, nu este greu de înțeles cum mesajul răsunător al „salvării nevinovaților” ar putea fi folosit ca un alt pas pentru a justifica acțiunile ofensive împotriva Ucrainei. De fapt, nici măcar nu ar fi nevoie să se „salveze” mulți oameni, ci doar să se strige cu voce tare despre asta și să se catalogheze toate faptele contrare drept minciuni.

În al patrulea rând, pentru a întări narațiunea genocidului, Kremlinul a reluat din nou vechea comparație cu intervenția NATO în Kosovo pentru protejarea etnicilor albanezi. Kremlinul a folosit pe larg acest raționament în efortul său de a justifica anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, iar afirmațiile privind necesitatea de a proteja cele 700 000 sau mai multe persoane din Donbas sunt probabil propagate cu o intenție similară.

În cele din urmă, agravarea recentă a situației de-a lungul liniei de contact și creșterea de zece ori a numărului de încălcări ale încetării focului, inclusiv bombardarea unei grădinițe, a fost inițiată de forțele separatiste susținute de Rusia. Nu ar avea sens să atacăm mai întâi și apoi să ne grăbim să facem gesturi umanitare. Decât dacă nu cumva tocmai acesta este scopul – de a masca intențiile și de a ascunde adevărul; o pagină veche din manualul de propagandă al Kremlinului.

Din acest punct de vedere, ordinele de relocare forțată a circa 700 000 de persoane din zonele controlate de separatiști ar putea avea un scop cu totul diferit. Este mult mai probabil ca aceste ordine, emise în mesaje video suspect de sincronizate și aparent înregistrate cu câteva zile înainte de intensificarea bombardamentelor, să fie, de fapt, o tactică de manipulare a informațiilor atent elaborată pentru a crește presiunea asupra Ucrainei în cadrul campaniei de dezinformare continuă a Kremlinului împotriva acestei țări.