Căști false, ecusoane de troll: cum au exploatat organizațiile mediatice pro-Kremlin situația din Kazahstan

Organizațiile mediatice pro-Kremlin învinuiesc Occidentul pentru o „revoluție colorată” în Kazahstan, dar nu prea le ascultă nimeni.

În dimineața zilei de 6 ianuarie au aterizat în Kazahstan trupe aeriene rusești, în temeiul unui mandat pus în aplicare în pripă al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), pentru a salva încă unul dintre acoliții de nădejde ai Kremlinului. „Misiunea de menținere a păcii” a OTSC (constând în soldați din Rusia, Belarus, Armenia, Tadjikistan și Kârgâzstan) a vizat un membru al organizației și a prezentat asemănări bizare cu operațiunile în temeiul Pactului de la Varșovia menite să înăbușe revoltele populare în propriile rânduri. De această dată însă, „agenții de menținere a păcii” au descins pe străzi pentru a da piept cu protestatarii purtând căști și ecusoane cu inscripția „ONU” neautorizate.

Flacăra protestelor kazahe a izbucnit în data de 2 ianuarie, aprinsă de creșterea prețurilor la carburanți; exprimarea vechii nemulțumiri a cetățenilor s-a extins rapid de la un centru regional până pe străzile din Almaty și mai departe. Aparent, protestele au fost reprimate acum, cu un cost uman care totalizează cel puțin 163 de morți, peste o mie de răniți și aproape 10 000 de persoane încarcerate.

Se joacă iar după vechile reguli

Așa cum s-a văzut de nenumărate ori în timpul evenimentelor precum cele care s-au desfășurat în Kazahstan, dezinformarea este răspândită la scară largă pentru a înșela oamenii și a masca adevărul. Autoritățile kazahe s-au grăbit să taie conexiunile la internet din țară, lăsând cetățenii kazahi fără posibilitatea de a transmite lumii propria lor versiune, în timp ce observatorii din afară au avut doar un acces limitat la surse de informații credibile, neaflate sub controlul guvernului.

Respectând frecvent utilizatul manual de tactici al Kremlinului, autoritățile kazahe au găsit rapid un baubau din exterior pe care să îl învinuiască pentru proteste: teroriști străini, care, aparent, au venit în număr mare.

Povestea revoluției colorate

Cu toate acestea, deoarece Kremlinul a avut timp doar ca să-și trimită voinicii, nu și propagandiștii iscusiți, cum s-a întâmplat în Belarus în 2020, pagina pe care au împrumutat-o autoritățile kazahe nu era actualizată, ci data, probabil, din anii 1990. S-a produs astfel o ruptură jenantă între narațiunile dezinformatoare pornite de la Kremlin și cele de la Astana. Kremlinul era singur în diseminarea dezinformării sale despre „tehnologiile Maidan” și „revoluțiile colorate” sugerând încă o dată prezența destabilizatoare a Occidentului în culise. În tot acest timp, guvernul kazah încerca, în comunicare sa, să separe protestele pașnice și grupurile armate, nega implicarea Occidentului, afirma răspicat că ceea ce se întâmplă în Kazahstan nu este „revoluția colorată” și încerca să dea vina pe „teroriști” sau pe „teroriști islamiști”.

Totodată, misiunea OTSC era înfățișată ca salvând Kazahstanul, sprijinind solidaritatea în Eurasia și dejucând planul malefic de revoluție colorată al Occidentului. Constatăm și aici unele divergențe: în timp ce canalele oficiale ale Kazahstanului sugerează că OTSC se va retrage în 2-12 zile, organizațiile pro-Kremlin sunt mai puțin sigure și vorbesc despre necesitatea de a rămâne atât timp cât este nevoie.

„Protestele din Kazahstan sunt o încercare a Occidentului de a organiza o revoluție colorată” – „Grupări teroriste au folosit tehnologii Maidan în Kazahstan” – „Protestele kazahe sunt organizate de organizații teroriste antrenate în străinătate”

Cu toate acestea, textele folosite de Kremlin în contextul kazah nu au fost surprinzătoare, ele reverberând limbajul și narațiunile tipice ale Kremlinului folosite ca justificări pentru demersurile imperialiste și aventurismul de peste hotare al Rusiei. S-au utilizat constant declarații similare în legătură cu Ucraina, principala țintă a dezinformării pro-Kremlin.

Nu este deloc o coincidență că organizațiile pro-Kremlin au urmat această linie narativă; în contextul accentului din această săptămână pe discuțiile dintre NATO și Rusia, acestea sunt încă o modalitate prin care Kremlinul se prezintă ca fiind înconjurat de „Occidentul malefic”. Cum era și previzibil, Occidentul este înfățișat ca profitând de orice ocazie de a răsturna guvernele care nu îi plac. Am văzut în mod repetat această narațiune, de la Maidan până la protestele democratice din Belarus și din Rusia sau chiar invocând un plan al UE împotriva propriilor state membre. Și, în pofida repetării la nesfârșit, acele teorii nu au nimic în comun cu realitatea.

La 10 ianuarie, oficialii guvernamentali au declarat că situația fusese adusă sub control. Poate că mișcările civice din Kazahstan au fost înăbușite temporar, însă în curând se va vedea că, deși poate fi ușor să inviți trupe de la Moscova să intre pe teritoriul țării, se poate dovedi a fi mai dificil să le convingi să plece, Kremlinul demonstrând un apetit crescut pentru stabilirea unei sfere de influență în zonele externe din apropierea frontierelor sale.