Înțelepciune, adevăr și minciuni: oare ne aflăm în Peștera lui Platon?

Dezinformarea și filosofia

De unde vine dezinformarea? Poate vi se pare o întrebare oarecum ciudată.

Sigur că am putea invoca site-ul de internet al platformeiSputnik sau al altor surse de dezinformare. Însă vom simți că ne scapă ceva printre degete.

Totuși, abordarea acestei probleme exclusiv dintr-o perspectivă tehnologică ar însemna să ignorăm faptul că dezinformarea reprezintă o idee. De asemenea, ar însemna să ignorăm și faptul că dezinformarea acționează făcând uz și de alte idei.

În linii mari, o idee reprezintă o entitate (un gând, un concept, o senzație sau o imagine) prezentă efectiv sau în mod potențial în conștiința și mintea noastră. De aceea, ne-am întrebat ce opinie ar putea să aibă marii gânditori din istoria filosofiei despre dezinformare.

Vom publica în decursul acestei veri o serie de articole pe această temă. Desigur că nu vă putem promite răspunsuri definitive, dar sperăm că, prin formularea unor întrebări mai adecvate, vom ajunge la o mai bună înțelegerea a dezinformării.

Platon: Iubirea pentru idei

Deși pare o expresie stereotipă, iată ce spune celebrul filozof Whitehead: „Cea mai prudentă caracterizare generală a tradiției filosofice europene este că aceasta constă într-o serie de note de subsol la scrierile lui Platon.” Prin urmare, vom presupune că este potrivit să începem seria noastră cu acest titan al gândirii.

Platon, care a trăit între 429(?) și 347 î.Hr. reprezintă, sub toate aspectele, unul dintre cei mai captivanți scriitori din tradiția literară occidentală. Gândurile sale, exprimate adesea prin vocea lui Socrate, sunt recunoscute ca fiind cele mai profunde, mai ample și mai influente din istoria filosofiei.

Nucleul gândirii sale reprezintă înțelegerea realității ca având două dimensiuni: putem percepe dimensiunea materială (care este în continuă schimbare), dar aceasta constă în simple derivate (umbre) ale unei dimensiuni mai înalte, care este eternă și imaterială și pe care, din acest motiv, nu o putem percepe cu ajutorul simțurilor noastre. Platon era de părere că această a doua dimensiune este mai valoroasă și că ar trebui să reprezinte direcția de urmat pentru viața și activitatea oamenilor.

Platon, care făcea parte din aristocrația Atenei, a fost martorul unei perioade tulburi a cetății, iar operele sale reflectă evenimentele politice și curentele de gândire ale timpului său. Cu toate acestea, întrebările pe care le-a formulat sunt într-atât de fundamentale, iar modul în care le-a abordat este atât de provocator și original, încât i-a influențat pe filosofii, oamenii de știință, artiștii și gânditorii din aproape toate epocile ulterioare.

Dezinformarea în Atena

Atena era un loc turbulent în vremea lui Platon. Valurile de progres tehnologic au condus la perioade de „dezadaptare” socială și politică, în care schimbări rapide și fundamentale au făcut ca instituțiile să nu mai poată asigura coeziunea socială. Vă sună cunoscut?

Progresul tehnologic din Atena era reprezentat de scris și citit.

Cam până în vremea lui Platon, totul, de la poezie, știință și până la teatru, era în mare parte stocat în memoria oamenilor. Alfabetul a permis apariția unor mijloace simple și clare de a stoca texte și a oferi și altora acces la ele.

Unele voci au susținut că operele lui Platon pot fi interpretate ca fiind o reacție la „infodemia” din Atena secolului al V-lea, care a fost atribuită, la rândul ei, revoluției tehnologice adusă de scrierea cu alfabet.

Discipolul și rivalul în filozofie al lui Platon, Aristotel, a fost poreclit de către acesta Lectorul dintr-un motiv bine întemeiat. Era considerat cu totul aparte și periculos(!) ca cineva să dobândească cunoaștere doar din texte.

Soluția lui Platon: ieșirea din Peștera Neadevărurilor

Platon nu era pe deplin mulțumit de creșterea numărului celor care citeau. Se temea că oamenii vor urma orbește textele.

Așa că a venit cu ceva radical, drept răspuns la această amenințare: ideile pure. Aceste idei – entități metafizice, semi-religioase – structurează lumea materială din culise, dincolo de fenomenele pe care le percepem. Aceste adevăruri absolute se află undeva „în afară”.

Faimoasa alegorie a peșterii simbolizează acest lucru. Pe scurt, noi, oamenii, ne aflăm cu toții într-o peșteră și nu putem vedea decât umbrele proiectate de lumina soarelui, care se află în afara peșterii și, prin urmare, nu poate fi percepută de noi. Adevărul se află în spatele faptelor, în spatele umbrelor, și nu poate fi abordat decât prin exercițiul filosofiei.

În termeni mai simpli, am putea spune că Platon a inventat ideile abstracte pentru a-i determina pe oameni să se raporteze la text într-un mod critic – astfel încât să ia naștere o dualitate între text și cititor. În termeni mai moderni: pentru a promova gândirea critică. Poate că acesta este și motivul pentru care și-a prezentat ideile sub formă de dialoguri: pentru a crea o confruntare între perspective diferite.

Probleme ale logicii lui Platon: nașterea Conspirației

După cum am menționat, influența lui Platon este pur și simplu incomensurabilă. Din păcate, raza sa de acțiune se extinde chiar și la actualele surse de răspândire a dezinformării. Multe conspirații se inspiră din antimaterialismul lui Platon. Câteva exemple:

• Voi credeți că trăiți într-o democrație, însă există o anumită formă de reprezentanță care guvernează din culise: elita globală, Bill Gates, Satana, evreii. Și lista poate continua.
• Poate că există dovezi copleșitoare din punct de vedere empiric care atestă că Rusia a fost implicată în doborârea zborului MH17. Însă faptele sunt irelevante dacă gândirea noastră abstractă ne spune altceva.

Așa cum am scris în ianuarie, filozoful Dugin a folosit în mod abuziv gândirea lui Platon pentru a invalida munca jurnaliștilor, susținând că nu contribuie la aflarea adevărului.

De asemenea, ideea de veșnicie, pornind de la formele eterne ale lui Platon, are un efect foarte puternic în dezinformare. Rusia eternă, care face legătura între Petru cel Mare și Putin, Rusia eternă căreia îi aparține Crimeea. Rusia care se luptă cu dușmanii săi eterni: SUA, Occidentul, naziștii(eterni).

Există vreun filosof la bord?

Recent, Comisia Europeană a comparat progresele tehnologice actuale cu inventarea motorului cu aburi. Alții le-au comparat cu inventarea tiparului. Aceste comparații subliniază avansul tehnologic, dar conțin și un avertisment.

Ascensiunea textului scris a creat haos în Atena. Platon a încercat să le ofere cititorilor instrumente pentru a gândi critic. Mai târziu în istorie, apariția textului tipărit l-a determinat pe Kant să creeze un cadru pentru dezbaterea publică. Așadar, întrebarea esențială este: ce fel filosof se va remarca acum, în epoca textului digital?