Libertatea de exprimare în mâinile rusești: cum utilizează Rusia serviciul Telegram pentru ocupația informațională
Strategia de marketing a serviciului de mesagerie Telegram este de a se prezenta ca o platformă pentru libertatea totală de exprimare, ca răspuns la politicile de moderare ale altor platforme, cum ar fi Facebook, Instagram sau Twitter. Telegram pretinde că moderarea conținutului este, în viziunea sa, o chestiune filosofică de etică și morală, ca și cum orice intervenție are exclusiv funcția de „disciplinare” a utilizatorilor. Însă această chestiune filosofică are consecințe cât se poate de concrete. De exemplu, constatările unei evaluări independente a impactului avut de Facebook asupra drepturilor omului în Myanmar a arătat că sub-moderarea conținutului în limba birmană a contribuit la genocidul împotriva musulmanilor Rohingya.
Înaintea invaziei la scară largă, Rusia utiliza deja în mod deliberat Telegram pentru a pătrunde în spațiul informațional ucrainean. Telegram a devenit una dintre alternativele la răspândirea discursurilor pro-Kremlin atunci când rețelele de socializare rusești VKontakte și Odnoklassniki, precum și televiziunile deținute de politicianul pro-rus Victor Medvedciuk au fost blocate, pentru a restricționa războiul informațional al Rusiei în Uсraina. Odată cu declanșarea la scară largă a războiului ruso-ucrainean, importanța serviciului Telegram pentru mașinăria de propagandă rusească a crescut și mai mult.
În teritoriile ocupate temporar ale Ucrainei, strategia informațională a Rusiei este să restricționeze și să blocheze tot ce se poate – de la semnalul TV la site-uri web – și să le înlocuiască rapid cu o alternativă controlată de Kremlin ca singură sursă de informare. Studiul realizat de OPORA cu privire la spațiul informațional în teritoriile ocupate temporar a arătat că, pentru implementarea tehnică a cenzurii, rușii folosesc birourile și echipamentele sechestrate ale operatorilor de telefonie mobilă și ale furnizorilor de internet din Ucraina. Unii furnizori au fost obligați să conecteze rețelele rusești, iar traficul altora este redirecționat. Cel puțin 46 de furnizori de internet ucraineni au fost nevoiți să oprească oferirea serviciilor lor în teritoriile ocupate temporar. În schimb, au fost înlocuiți de 11 furnizori „gri” pentru transmisiile pe teritoriile ocupate. În același timp, conexiunea la principalele rețele ucrainene de comunicații mobile nu poate fi bruiată total, în pofida încercărilor persistente.
Au fost blocate inclusiv cele mai populare platforme sociale și de mesagerie, cum ar fi Facebook, Instagram, WhatsApp și Viber. Rețeaua rusească de socializare VKontakte a devenit singurul substitut disponibil, iar serviciul de mesagerie Telegram este singura platformă majoră din afara jurisdicției oficiale a Federației Ruse (întrucât este înregistrată în Insulele Virgine Britanice și ar avea sediul central în Emiratele Arabe Unite) care nu a fost blocată în teritoriile ocupate temporar. Potențialele legături dintre Telegram și autoritățile rusești sunt un alt subiect de discuție, având în vedere că fondatorul companiei este Pavel Durov, născut în Rusia, fost proprietar al rețelei rusești de socializare VKontakte.
Durov însuși a afirmat de mai multe ori că a fost nevoit să vândă VKontakte din cauza presiunilor din partea autorităților rusești de aplicare a legii, care au cerut să aibă acces la datele utilizatorilor. Conform spuselor lui Durov, acesta este motivul pentru care a emigrat în străinătate și a creat o altă platformă, liberă de cenzura guvernului rus. Cu toate acestea, din cauza lipsei de deschidere și transparență, unele întrebări despre securitatea Telegram și credibilitatea „sistemului de onoare” al companiei rămân fără răspuns.
Controversa este completată de faptul că, în 2018, Kremlinul a încercat și a eșuat în a bloca Telegram, dar se pare că, de atunci, serviciul de mesagerie a fost adoptat complet de propagandiștii Kremlinului, cum ar fi Soloviev, Simonian, Medvedev și alții.
OPORA a observat pentru prima dată utilizarea Telegram pentru diseminarea discursurilor pro-Kremlin în teritoriile ocupate temporar atunci când Rusia pregătea pseudo-referendumul cu privire la anexarea teritoriilor ocupate temporar. S-au alăturat campaniei 127 de canale de Telegram pro-ruse, create special pentru orașele și satele ocupate. Acestea erau canale ale colaboratorilor locali, ale administrațiilor de ocupație și așa-numitelor „ministere”, ale mass-mediei controlate de autoritățile ruse etc.
La acea vreme, OPORA a observat o tendință: rușii nu încearcă să creeze conținut unic pentru locuri sau chiar regiuni diferite, în pofida diferențelor între aceste regiuni. Doar în circa o treime din cazuri mesajele difuzate pe aceste canale au fost unice. În majoritatea celorlalte cazuri, mesajele propagandistice au fost identice pe diferitele canale de Telegram și au fost postate aproape simultan. Propagandiștii au încercat să își convingă abonații că Rusia „va avea grijă” de teritoriile ocupate. Au răspândit conținut despre sistemul educațional, despre sănătate și despre aplicarea legii în Rusia, învățând publicul cum să se descurce în sistemul de protecție socială și cum să se supună corect legislației rusești odată ce Rusia absoarbe acest teritoriu. De asemenea, au discreditat autoritățile ucrainene și au promovat mesaje potrivit cărora rezidenții teritoriilor ocupate temporar își doresc să se alăture Federației Ruse și abia așteaptă pseudo-referendumul. Prin urmare, Rusia a folosit Telegram ca instrument util pentru a crea iluzia de „caracter democratic” al referendumului măsluit.
Activitățile canalelor de ocupație nu s-au limitat la știrile cele mai importante, cum ar fi pseudo-referendumul. Deși Telegram este prezentat ca alternativă imună la cenzura rusească, în fapt, se depun eforturi sistematice pentru a-l folosi în scopul diseminării de discursuri pro-Kremlin în teritoriile ocupate temporar. OPORA a reușit să identifice 640 de canale de Telegram pro-ruse locale pentru diferite așezări din zonele ocupate temporar ale regiunilor Zaporojie, Herson, Donețk și Luhansk, precum și din alte așezări vizate, fără succes, de ocupare. Există chiar canale și pentru teritoriile eliberate acum de forțele armate ucrainene, care sunt încă active, deși sunt lipsite de relevanță.
Infrastructura informațională a ocupanților de pe Telegram include cinci elemente. Primul element se referă la mass-media locală care a venit să „înlocuiască” mass-media locală ucraineană în știrile despre viața de zi cu zi din acele orașe și sate. Al doilea element este reprezentat de canalele administrațiilor de ocupație locale, de departamentele locale ale „ministerelor”, de serviciile de aplicare a legii și de alte „autorități” administrative. Al treilea element – paginile unor organizații caritabile sau de voluntariat diverse, unor organizații pentru educație „patriotică”, unor sindicate etc. Al patrulea element – paginile unor personalități publice, cum ar fi colaboratori locali, „corespondenți de război” și alți reporteri. Și ultima categorie, numărul cinci – pagini pentru schimburi, vânzări de bunuri și servicii sau pentru căutarea de locuri de muncă.
De obicei, conținutul acestor canale de Telegram este oarecum similar cu mesajele comunicate în timpul campaniei de propagandă pentru pseudo-referendumuri. Administratorii informează în permanență utilizatorii despre beneficiile sociale disponibile rezidenților din teritoriile ocupate temporar și explică cum pot avea acces la acestea. Mai mult, există postări „educaționale” regulate despre cultura și istoria rusă și sovietică. Cu toate acestea, cultura rusă contemporană este rar menționată. În schimb, aceste canale rememorează adesea „minunata” perioadă sovietică din acele regiuni sau autorii ruși și alte figuri culturale. De asemenea, relatează despre diverse evenimente educaționale și culturale organizate în orașele și satele ocupate, cum ar fi expoziții de artă, prelegeri despre istorie și evenimente de „educație patriotică” pentru tineri.
Deseori se pune accentul pe diferite evenimente care vizează integrarea teritoriilor ucrainene ocupate cu Rusia. De exemplu, scriu despre ajutorul caritabil din partea administrațiilor locale rusești și a rezidenților din orașele rusești sau despre programele de schimb pentru diverse profesii. Relatează despre modul în care vor reconstrui orașele ucrainene, mascând faptul că tocmai forțele rusești au pricinuit distrugerile. Se pune un accent special pe discreditarea Ucrainei și a autorităților ucrainene, reproducând, în mare măsură, narațiunile de propagandă rusească clasice despre „naziștii” din guvernul ucrainean.
Un alt subiect frecvent pe canalele de Telegram ale ocupației este combaterea alcoolului, drogurilor, „mărfurilor contrafăcute” și „rezervelor de arme ucrainene”. Acesta este singurul discurs constant despre aplicarea legii. Ocupanții informează regulat despre descoperirea unui nou vinovat de producerea de alcool contrafăcut sau de vânzarea de alcool de contrabandă sau droguri. Acest discurs este utilizat și pentru a discredita localnicii pro-ucraineni, deoarece mesajele îi prezintă adesea pe făptași ca „așteptători ucraineni” (termen peiorativ folosit de ruși pentru a descrie posibilii „trădători” ai armatei ruse și ai localnicilor, care așteaptă întoarcerea autorităților „naziste” ucrainene, se referă la o memă populară), „reglatori ai focului” (ucraineni care trăiesc sub ocupație și care cooperează discret cu forțele armate ucrainene, prezentați de ruși ca urmărind să crească numărul victimelor civile), veterani ATO etc.
Telegram se mândrește în mod deosebit cu faptul că nu cooperează cu niciun guvern. Chiar a inclus acest aspect în Întrebările frecvente despre companie, afirmând că Telegram „nu va fi parte a cenzurii motivate politic”. Cu toate acestea, etichetând orice moderare ca cenzură, Telegram a permis propaganda și dezinformarea rusească în teritoriile ucrainene ocupate temporar de Rusia. Telegram a devenit o platformă esențială, folosită de ocupanți pentru a comunica cu populația ucraineană, consolidând astfel capacitatea dezinformării rusești de a se adresa publicului vizat din Ucraina și nu numai.
Această contribuție nu exprimă poziția oficială a SEAE. SEAE nu își asumă responsabilitatea pentru orice posibilă utilizare a informațiilor conținute de publicația de față.
