Ani de război

Ziua de 24 februarie a fost una sumbră, care a marcat doi ani de la începutul războiului de agresiune la scară largă al Rusiei împotriva Uсrainei. Războiul a fost în egală măsură o campanie cibernetică și hibridă impregnată cu dezinformări și manipulări.

Zece ani de negare și tăcere selectivă

Într-adevăr, nu sunt doar doi ani. În realitate, campania Moscovei a început cu zece ani în urmă, la sfârșitul lunii februarie 2014. Atunci au ajuns în peninsula Crimeea, pe calea aerului și pe mare, „omuleții verzi” purtând uniforme fără însemne. Anexarea în stil dictatorial a fost rapidă: „alegerile” locale organizate sub amenințarea armelor, un „parlament” deturnat în Sevastopol care solicita unificarea și aprobarea fără niciun fel de discuții de către parlamentul rus de la Moscova a acestei vraiști. Întregul proces constituțional cu implicații profunde a durat mai puțin de 20 de zile. Vocile și analiștii pro-Kremlin susțin în continuare cu vehemență că preluarea puterii a fost un proces minunat, bine gândit și democratic. Baza noastră de date conține peste 2 200 de exemple având ca subiect central Crimeea.

Au urmat apoi ciocnirile militare din Donbas din primăvara anului 2014. Până în vară, era deja clar pentru toată lumea că războiul era dirijat din Rusia. Cu toate acestea, Moscova a jucat cartea negării și tăcerii selective.

Evenimentele de sâmbătă, 24 februarie, au oglindit aceste evoluții anterioare. Canalele mediatice de stat rusești au prezentat telespectatorilor reportaje despre vizita lui Serghei Șoigu, ministrul apărării, la unități militare, combinate cu imagini cu defilări ale prizonierilor de război ucraineni, decesul unui judecător de la Curtea Supremă din Rusia și, desigur, relatări pe larg despre demonstrațiile fermierilor din Franța, cu insinuări puternice că Parisul este condamnat. Canalele mediatice de stat rusești creează o realitate paralelă asemănătoare unei bule, în care sunt prezentate doar pretinsele succese necontenite, în timp ce propriile pierderi militare, cum ar fi aeronavele, sunt trecute sub tăcere. În fapt, raportarea pierderilor rusești în război constituie o infracțiune.

Așa cum am arătat săptămâna trecută, moartea lui Aleksei Navalnîi ilustrează același tipar. Știrile despre acest subiect sunt rare și foarte succinte. Apoi, conspirațiile despre vaccinurile occidentale anti-COVID care i-ar fi cauzat moartea infectează discursul și îl umflă.

Să trecem la alegeri: reprimarea apărătorilor drepturilor omului

Pe 17 martie, Putin va fi încoronat cu un nou mandat de „președinte”. Autoritățile ruse fac tot posibilul pentru a controla peisajul informațional și pentru a prezenta încoronarea sa ca un succes. Reducerea la tăcere a vocilor critice, cum ar fi mass-media liberă și apărătorii drepturilor omului, este deja o obișnuință. Săptămâna aceasta însă, s-a ajuns la un nou minim incredibil când Oleg Orlov, președintele organizației pentru drepturile omului Memorial, a fost condamnat la Moscova la 2 ani și jumătate de închisoare într-un proces motivat politic. „Infracțiunea” pe care ar fi comis-o a fost „discreditarea repetată” a armatei ruse. Adevărata sa infracțiune a fost îndrăzneala de a critica Kremlinul și războiul său.

Memorial este cea mai longevivă organizație pentru drepturile omului din Rusia, înființată la sfârșitul anilor 1980, în zilele de declin ale Uniunii Sovietice. În 2022, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace. În ultimele cuvinte pe care le-a rostit în fața tribunalului, Orlov a susținut un discurs puternic în care a desființat ipocrizia și situația kafkiană din Rusia de astăzi. Am urmărit campania sistematică de reducere la tăcere a Memorial și a organizației sale aici și aici.

Cazul lui Orlov se înscrie în contextul represiunii crescânde care, din anumite puncte de vedere, a depășit-o pe cea din epoca sovietică. Recent, jurnaliștii de investigație ai Project Media au arătat că numărul persoanelor condamnate pentru „extremism” sau criticarea autorităților este mai mare în prezent decât numărul persoanelor condamnate pentru activități „antisovietice” sub Hrușciov sau Brejnev. Până în prezent, este vorba despre 5 613 de persoane.

După o săptămână de la moartea lui Navalnîi, această constatare cutremurătoare transmite un semnal negreșit că nu va fi tolerată nicio contestare a sistemului lui Putin. Nu există loc pentru discuții, compromisuri sau negocieri.

Între timp, în Belarus: „alegeri” parlamentare

În Belarus, predomină o represiune similară. Pe 25 februarie, în timp ce erau orchestrate „alegerile” parlamentare, autoritățile din Belarus denigrau orice și pe oricine nu se conforma politicii Minskului. Printre exemple se numără afirmații conform cărora opoziția din Belarus plănuiește să preia controlul asupra unei părți din Belarus cu ajutorul NATO sau Occidentul pregătește o operațiune militară împotriva Belarusului. De asemenea, Lukașenko a trâmbițat că SUA și Polonia pregătesc o provocare la scară largă similară cu cea a lui Hitler din 1939.

NATO invadează…

Am arătat cum mitul „Rusiei încercuite” (mitul nr. 5) este important pentru Kremlin pentru a mobiliza societatea rusă împotriva Occidentului. Acest discurs extrem de manipulat etichetează oponenții ca fiind „naziști” și este asemenea unui arc gata să țâșnească la cel mai mic pretext. Dezvăluie o hipersensibilitate extremă alimentată de noțiunea că Uсraina și poate și alte regiuni din fostul imperiu rus ar aparține Rusiei.

În centrul atenției se află simpla idee că trupe străine ar putea să ajute în vreun fel Uсraina să se apere. Această afirmație echivalează cu un război total cu Rusia. Kremlinul a reacționat din nou în ultimele zile după ce președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că „nimic nu este exclus” la o conferință din Paris dedicată mobilizării sprijinului pentru Uсraina.

Să iasă la înaintare armele nucleare (din nou)

Kremlinul este obsedat de noțiunea că Rusia nu desfășoară doar o „operațiune specială” în Uсraina, ci se află și într-un război mai amplu cu Occidentul. Peskov a condus atacul, anunțând că perspectiva ca trupele [NATO] să staționeze în Uсraina ar duce la „inevitabilitatea unui conflict” între Rusia și NATO. Apoi a urmat un cor de comentatori pro-Kremlin, practic pe toate platformele și cu o intensitate rar întâlnită.

Aici ajungem la miezul problemei: Retorica Moscovei este menită să inducă pasivitate și defetism publicului occidental, la fel ca avertismentele bombastice ale lui Putin din dimineața zilei de 24 februarie 2022. Mesajul a fost clar: nu stați în calea noastră sau vom folosi armele nucleare. Cu toate acestea, sprijinul financiar și militar s-a accelerat pe măsură ce s-au acumulat noi dovezi despre atrocitățile comise de ruși.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână

• Kievul este un oraș rusesc. Nu, nu este. Acest lucru ar trebui să fie deja evident. Nu și pentru Dimitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și, în prezent, vicepreședinte al Consiliului Național de Securitate al Rusiei și un promotor frecvent al amenințării cu războiul nuclear. Săptămâna trecută, acesta a susținut că Kievul este centrul răului, condus din exterior (a se citi de către Washington și alți anglo-saxoni) și că Kievul reprezintă o „amenințare existențială” pentru Rusia. Prin urmare, războiul a devenit o necesitate pentru Rusia. Bun venit la masa negocierilor pentru discuții sincere!

• Stoltenberg a confirmat că NATO caută o confruntare cu Rusia. Numeroase canale mediatice pro-Kremlin au avut o plăcere bizară în a promova această informație, ca și cum, deodată, viața ar fi avut un scop. Trebuie să le dezamăgim și de această dată. NATO este un pact de apărare încheiat între state suverane (acum 31 și, în curând, 32, odată cu aderarea Suediei), care promovează de zeci de ani pacea și stabilitatea. Îi rugăm pe analiștii cu capul pe umeri de la Moscova să observe natura reală a dezbaterii despre securitatea Europei și să ne indice unde exact văd diviziile pregătite să atace Rusia din statele europene.

• Kievul lucrează la provocări militare împotriva Transnistriei. Paranoia este un element inerent multor dezinformări și manipulări. Alimentarea fricii atrage publicul, mai ales cu povești despre atacuri chimice iminente. Această afirmație că liderii din Uсraina și Republica Moldova sunt întrucâtva interesați de un alt conflict sfidează deopotrivă logica, rațiunea și realitatea. Este mai degrabă un zgomot de dezinformare sincronizat pentru a atrage atenția asupra așa-numitului Congres din Transnistria, unde Moscova încearcă să provoace tulburări. Acolo, grupuri impetuoase din Tiraspol cer „unirea cu Rusia” și visează să primească ajutor din partea agenților FSB și GRU. Grupul de separatiști tocmai a solicitat Rusiei „protecție”, un favor mai lipsit de pretenții. Ați mai observat această stratagemă de manual? Gândiți-vă la Crimeea, Luhansk și Donețk.

Săptămâna viitoare: vom lua o pauză de la Sinteza Disinfo pe 7 martie, dar puteți urmări celelalte articole și producții ale noastre pe X (fostul Twitter), Facebook și Instagram. De asemenea, puteți consulta cele mai recente exemple de dezinformări și manipulări în baza noastră de date. Vă așteptăm la următoarea ediție a Sintezei Disinfo, pe 14 martie!