De ce se prezintă Putin ca îmblânzitor al neonazismului?

Este o strategie de apărare din curtea școlii pe care cei mai mulți dintre noi o cunosc. Dacă cineva vă jignește, îi răspundeți: „Hoțul strigă hoții” sau „Râde ciob de oală spartă”. Adică, acuzați-i chiar de acuzația pe care v-au adus-o. Această tactică retorică este o proiecție – o modalitate de a transfera vina pentru propriile lor acțiuni distructive.

În discursul său, difuzat la 24 februarie, în care a anunțat invazia Ucrainei (cunoscută și ca „operațiunea specială”), Putin a servit mai multe minciuni sfruntate. El a susținut că „operațiunea militară limitată” urmărește să asigure „apărarea Donbasului” și „autoapărarea Rusiei”, deși Ucraina nu a amenințat niciodată pe nimeni, cu atât mai puțin Rusia. De asemenea, a afirmat că „operațiunea” nu va implica „nicio ocupație”, deși soldații ruși din Ucraina stabilesc în prezent o astfel de ocupație în anumite părți din est și sud. Putin a subliniat „organizarea de alegeri pentru un nou guvern”; cu toate acestea, orice alegeri corecte ar rezulta probabil cu o majoritate covârșitoare profund ostilă Rusiei, fie și numai pentru că invazia lui Putin a răsturnat un guvern care a fost ales în mod democratic în 2019 cu peste 73 % din voturi.

Pe 16 martie, Putin a ținut un lung discurs, lansând atacuri verbale și acuzații nebunești: „neonaziștii” de la Kiev pregătesc atacuri chimice, arme biologice, antrax, ba chiar, în curând, arme nucleare pregătite împotriva Donbasului și a Rusiei. Inutil să mai spunem că niciuna dintre acuzații nu a fost susținută de vreo urmă de dovadă, așa cum se întâmplă de obicei în cazul celor mai insolente tropi de dezinformare.

Narațiunea nazismului…

Cu toate acestea, o afirmație a ieșit în evidență atât pe 24 februarie, cât și pe 16 martie. Putin a promis că, în urma victoriei, forțele sale vor proceda la „denazificarea” Ucrainei. Acesta sugera că actualul guvern, condus de un președinte evreu care a avut trei unchi care au murit în Holocaust este în totalitate sau parțial nazist.

Nu este prima dată când Kremlinul folosește termenul „nazist” pentru a descrie autoritățile ucrainene. Nu este nici măcar a cincizecea oară. De ani de zile, oficialii ruși și mass-media de stat au folosit acest termen pentru a defăima și demoniza Ucraina și guvernul acesteia. Numai în ultimele săptămâni și luni, publicațiile rusești au acuzat Ucraina de fascism, au susținut că „teroarea de stat” din Ucraina este comparabilă cu ocupația nazistă și au afirmat că „forțele fasciste” au organizat revoluția Maidan din Ucraina din 2014.

„Naziști în est, naziști în vest, naziști deasupra cuibului de cuci”

În 2017, am examinat acuzațiile frecvente cu privire la cine este nazist în opinia Kremlinului. Existau deja multe pe atunci. Mass-media de stat rusească și publicațiile pro-Kremlin au etichetat de mult timp drept naziști sau simpatizanți ai naziștilor pe toți cei considerați ostili Rusiei sau proiectului geopolitic de unificare a lumii rusofone, sau Russkiy Mir, în special Polonia și statele baltice. Nici măcar Italia nu a scăpat de terminologia legată de nazism, cum ar fi „Gestapo”. Am putea continua iar, și iar, și iar. Baza noastră de date conține peste 800 de intrări cu „nazist” ca și cuvânt cheie.

Ce este diferit acum?

Două elemente: Termenul „nazist” a devenit acum dominant în mass-media de stat. De la a fi pur și simplu frecvent și îndreptat împotriva unor anume țări – Ucraina, statele baltice, Polonia – a devenit acum o obsesie generală. Potrivit RT, întreaga Europă [UE] este, în general, asemenea naziștilor. În al doilea rând, acum domină și vocabularul lui Putin – alături de alți termeni depreciativi precum „drogați naționaliști”, „marionete” etc. În ultimele luni, chiar și ministrul de externe Lavrov abia dacă putea rosti un cuvânt despre Ucraina fără să spună „nazist”.

La 4 martie, când parlamentul rus a aprobat automat și în unanimitate legi draconice care îngrădesc libertatea de exprimare și presa independentă, nazist a fost cuvântul dominant al „dezbaterii”. În aparență, întregul Occident este „nazist” din cauza sprijinului acordat Kievului, iar pentru acest sprijin, 48 de țări sunt acum declarate „neprietenoase” față de Rusia.

Motive

Un astfel de limbaj necruțător nu poate să fi avut ca scop divizarea Ucrainei din interior sau aducerea adversarilor străini de partea lui Putin. În fața unui astfel de atac verbal – echivalentul retoric al expunerii indecente pe o stradă aglomerată – reacția firească a adversarului este să strângă aliați împotriva ta înainte de a întoarce spatele dezgustat.

În schimb, obsesia nazistă a lui Putin are probabil scopuri interne conștiente. Precum batjocura din curtea școlii menționată mai sus, nazismul lui Putin urmărește să distragă atenția de la slăbiciunile propriului său regim. De asemenea, încearcă să unească publicul intern rus împotriva unui inamic extern nemilos, demonic și imaginar. În cele din urmă, încearcă să forțeze acest public intern să lupte sau, cel puțin, să nu se opună luptei împotriva omului negru invocat.

Baza ideologică și reperul-cheie de identificare a statului rus modern este victoria asupra nazismului din 1945. În timpul guvernării lui Putin, paradele militare au devenit din ce în ce mai pompoase. Inițiativele de bază, cum ar fi „Regimentul nemuritor”, care inițial a fost concepută ca o modalitate individuală de a onora un membru al familiei care a luptat în 1941-1945, au fost deturnate pentru spectacole de stat cu scop general, pentru a insufla sentimentele patriotice corecte în rândul generațiilor tinere. În prezent, televiziunea rusă de stat difuzează adesea, înainte de programele de seară, videoclipuri cu veterani din Al Doilea Război Mondial care au participat la asediul Leningradului, la apărarea Moscovei sau la evenimente istorice similare.

Acum, acest război – „denazificarea”

Cu toate acestea, afirmația lui Putin de a dori „denazificarea” Ucrainei ar putea avea un scop extern: defăimarea tuturor naționaliștilor ucraineni ca fiind naziști. Problema uriașă a Kremlinului este că invazia sa a energizat mândria și hotărârea națională ucraineană într-un mod în care puține alte acțiuni ar fi putut să o facă.

Dacă Kremlinul reușește să obțină cea mai urâtă victorie cu putință în Ucraina, „denazificarea” în interiorul țării ar putea fi și mai urâtă. Oare ar trebui ca oricine își exprimă mândria ucraineană să fie „denazificat”? E o idee înfiorătoare.

„Denazificarea” este un eufemism orwellian pentru o epurare a oficialilor aleși și pentru administrarea unei țări independente.

Într-o acțiune de tip stalinist, recentele arestări și răpiri ale primarilor ucraineni din orașele ocupate de Rusia ilustrează modul în care sunt instalate marionetele Kremlinului. În cazul în care există îndoieli cu privire la modul în care Putin tratează adversarii politici, ne putem uita la Alexei Navalnîi. Sau, din nou, putem vedea discursul său din 16 martie pentru a mobiliza moralul patriotic. Pe lângă „denazificare”, Putin a mai descris opoziția internă ca fiind „trădători, împotriva Rusiei; coloana a cincea a Occidentului; insecte murdare care trebuie distruse”.

Statul nazist, artificial

De ani de zile, Putin nu și-a ascuns convingerea că Ucraina este un stat artificial și că această țară aparține Rusiei – a se vedea lungul său articol din iulie 2021. Putin insistă că descrierile sale sunt adevărate, că trebuie să fie naziști, precum bătăușii din curtea școlii care insistă că un copil mai slab a meritat cumva să fie bătut. Descrierile sale au sens doar pe tărâmul adevărului său, o versiune descrisă ideologic de filosoful de la Kremlin Aleksander Dugin, pe care doar el și alți naționaliști radicali ruși o pot crede.

Acest lucru nu are nimic de-a face cu situația de fapt. Grupările de extremă dreapta au avut o prezență foarte limitată în timpul protestelor din Maidan din 2014 și au continuat să obțină rezultate abisale la alegerile prezidențiale și parlamentare din 2014 din Ucraina. În timpul ciclului electoral din 2019, extrema dreaptă a suferit un eșec și mai mare: nicio reprezentare în parlament.

Atunci când autocrații urmăresc idealuri geopolitice, cum ar fi stabilirea suveranității rusești asupra unor teritorii pretinse ca aparținând istoric Rusiei, golul uriaș care separă un ideal de realitate poate deveni un dezastru. Vedem rezultatele în prezent: Bombardamentele rusești asupra obiectivelor civile din Ucraina.

Cultul personalității…

În timp ce Putin îi acuză pe alții că sunt naziști, cultul personalității crește la el acasă.

La 18 martie s-a împlinit al optulea an de la anexarea ilegală a Crimeei. Sărbătorile de la Moscova au atins un nou punct culminant în acest an. În acea zi, Putin a vorbit pe stadionul Luzhniki din Moscova, unde tribunele pline l-au putut vedea stând în picioare sub sloganul „Pentru o lume fără nazism”. În mod cinic, el a justificat din nou războiul cu două dintre cel mai des folosite cuvinte pentru a justifica invazia în Ucraina: genocid și nazism.

Aproximativ 100 000 de persoane au participat la concert, multe dintre ele cu bannere și sloganuri: „Pentru președinte„, „Pentru Rusia”, „Pentru Crimeea”, „Pentru Donbas”. „Pentru” – „za”, bineînțeles, redactat cu prima literă latină „Z” pentru a saluta războiul.

Este greu să nu vezi cultul personalității, prea bine cunoscut din fostele vremuri de război.