Încă în război: Uсraina în vizorul dezinformării Rusiei
La 24 februarie 2022, Rusia a declanșat un război de agresiune la scară largă și neprovocat împotriva vecinului său pașnic, Ucraina. În săptămânile și lunile care au urmat, Uсraina a arătat lumii adevărata semnificație a curajului și perseverenței, ținând piept invaziei inițiale și inversând, în cele din urmă, cursul războiului.
Majoritatea lumii a văzut masca Rusiei năruindu-se. La mai puțin de o săptămână după invazie, 141 dintre cele 193 de țări membre ale Organizației Națiunilor Unite au votat în favoarea unei rezoluții care condamna decizia Rusiei de a invada și îi cerea acesteia să își retragă toate forțele militare de pe teritoriul Ucrainei.
Ostilitatea Rusiei față de Ucraina nu a început în februarie. Rusia și-a pregătit terenul de luptă informațional cu așa-numitele arme informaționale cu ani buni înainte de atacul său cinetic. La fel cum invazia Rusiei în Uсraina nu a decurs așa cum și-a propus Kremlinul, tot așa și fidelii săi analiști și diseminatori ai dezinformării au fost nevoiți să-și adapteze narațiunile false despre război pentru a întreține în continuare focul agresiunii necontrolate.
EUvsDisinfo a urmărit îndeaproape evoluția acestora. Prin acest articol, ne propunem să recapitulăm și să examinăm câteva dintre momentele de cotitură semnificative ale dezinformării pro-Kremlin care învăluie războiul de agresiune al Rusiei împotriva Uсrainei. De asemenea, dorim să vă oferim o prezentare rapidă a principalelor discursuri de dezinformare pe care Rusia le-a susținut pe toată durata războiului, indiferent de evoluțiile de pe câmpul de luptă.
„Războiul de trei zile”
Faza cinetică a războiului actual a început cu marea minciună despre o „operațiune militară specială”, în care Putin însuși a insinuat caracterul restrâns al aventurismului său militar, iar analiștii pro-Kremlin se pregăteau să sărbătorească victoria Rusiei, care urma să fie obținută în doar câteva zile. Acum, după luni întregi de rezistență remarcabilă din partea Ucrainei, o mobilizare generală în Rusia și încercări ilegale de a anexa teritoriile ocupate, a devenit cât se poate de clar că „războiul de trei zile” al Rusiei nu este restrâns nici ca sferă, nici ca durată.
Odată ce a devenit clar că trupele invadatoare rusești nu vor fi întâmpinate ca eliberatori, promotorii dezinformării pro-Kremlin au căutat rapid să redefinească obiectivele succesului militar în toiul războiului. Obiectivul invaziei nu mai era o „denazificare” abstractă, ci nevoia de a elibera părțile estice ale Uсrainei și de a „salva” oamenii de sub oprimarea Kievului. Această nevoie a fost justificată rapid prin inundarea ecosistemului informațional pro-Kremlin cu acuzații false potrivit cărora Uсraina comite genocid împotriva propriului popor.
Propagandiștii pro-Kremlin au recurs tot mai mult la retorica genocidului, ajungând uneori și la un discurs echivalent cu incitarea la ură. Kremlinul a recurs la răspândirea de dezinformări pentru a dezumaniza Ucraina și a incita la violență încă din prima zi a războiului, urmărind să semene teroare și să justifice crimele de război ale Rusiei în Uсraina.
Dezinformarea pentru a acoperi crimele de război
Pe măsură ce soarta războiului a început să se schimbe, Rusia a intensificat folosirea activelor sale militare pentru a ținti infrastructura civilă din Ucraina. Între timp, aparatul său de dezinformare a încercat să nege, să respingă și să distragă atenția lumii de la crimele comise de Kremlin.
Atunci când Rusia a atacat maternitatea din Mariupol, canalele de dezinformare pro-Kremlin au ridiculizat victimele numindu-le naziste. Atunci când rachetele rusești au lovit o gară plină cu civili în Kramatorsk, propagandiștii ruși au dat vina în mod fals pe Uсraina pentru uciderea oamenilor nevinovați care fugeau de ororile războiului. Atunci când piloții ruși au lansat rachete asupra unui mall din Kremenchuk, Rusia a negat atacul, susținând că a lovit numai ținte militare. Atunci când a lovit mai multe obiective civile din Vinnița, a fost din nou pentru că naziștii se ascundeau acolo.
Pe măsura ce Ucraina a eliberat tot mai multe teritorii de sub ocupația rusă, lumea a aflat încă un adevăr șocant despre acțiunile „eliberatorilor” ruși din Uсraina. Poate că cel mai revelator exemplu de brutalitate fără noimă și nediscriminatorie a invadatorilor ruși a ieșit la iveală când forțele ucrainene au eliberat orașul Bucea. Imaginile cu cadavre de civili executați împrăștiate pe străzile din Bucea au făcut rapid înconjurul lumii.
Dovezile acestor atrocități echivalente cu crimele de război au fost de necontestat. Însă pentru canalele de dezinformare pro-Kremlin, dovezile nu înseamnă mare lucru. Kremlinul a căutat rapid să ocupe spațiul informațional cu „explicații” contradictorii ale evenimentelor din Bucea, susținând că sunt o provocare ucraineană, că atrocitățile sunt înscenate, dând vina pe Occident și asociindu-le cu teorii ale conspirației. Însă obiectivul a fost clar: să recurgă la dezinformare pentru a ascunde posibilele crime de război ruse.
O poveste similară s-a petrecut atunci când forțele ucrainene au eliberat orașul Izium și au descoperit sute de morminte de civili, precum și mai multe locuri de tortură abominabile utilizate în cele șase luni în care rușii au controlat orașul. Reacția inițială a fost direct din manualul de dezinformare al Kremlinului: negarea categorică și afirmațiile că orice dovadă găsită este falsă. Însă comparativ cu cazul de la Bucea petrecut cu câteva luni înainte, pe măsură ce cazul de la Izium a ieșit la iveală, a devenit clar că ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin este tot mai lipsit de rușine în legătură cu crimele comise, cum ar fi țintirea infrastructurii civile. În schimb, le consideră metode de a insufla frică și de a se lăuda cu puterea Rusiei.
O placă stricată
Până la urmă, ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin nu este foarte inventiv. Prosperă bazându-se pe repetiție și pe reciclarea acelorași minciuni la nesfârșit. Ciclul de moarte și minciuni al Kremlinului urmează aproape același curs de fiecare dată. Distragerea atenției de la chestiunea respectivă, negarea dovezilor, demonizarea țintei, abaterea vinovăției și repetarea de la început. La urma urmei, învinovățirea adversarului de faptele pe care le-ai comis chiar tu este una dintre cele mai vechi stratageme din manualul de manipulare al Kremlinului.
Dezinformarea pentru a salva eșecurile militare
Din 24 februarie, am asistat la câteva puncte de cotitură importante în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Uсrainei. Majoritatea au fost categoric în defavoarea Rusiei. Dar ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a încercat să salveze orice eșecuri militare pe care Rusia le înregistrează pe front. De exemplu, comentatorii repetă regulat afirmația că Rusia își încetinește în mod deliberat operațiunile pentru a reduce la minimum victimele în rândul civililor.
După succesul contraofensivelor ucrainene în est, la începutul lunii septembrie, conducerea de la Kremlin s-a chinuit să distragă atenția maselor de la pierderile de pe front și a recurs la escaladare politică, anunțând mobilizarea în Rusia și referendumuri pentru anexarea teritoriilor ocupate. Dezinformarea în legătură cu aceste două subiecte a fost repede propagată în ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin, în special la televiziunea rusă de stat.
Pe de o parte, canalele mediatice rusești controlate de stat au căutat să minimalizeze succesul contraofensivei ucrainene în regiunea Harkov. Pe de altă parte, trebuiau să „vândă” mobilizarea populației ruse. Soluția dezinformării a fost destul de perfidă – corelarea mobilizării cu anexarea și intensificarea amenințărilor voalate și a retoricii alarmării. Mișcarea Kremlinului a fost clară. În primul rând, organizarea de referendumuri ilegitime pentru a declara că teritoriile ocupate din Uсraina fac parte acum din Rusia. Apoi, prezentarea contraofensivei ucrainene de eliberare a teritoriilor ca un atac asupra Rusiei și folosirea sa ca un apel la mobilizare.
Arderea punților
O altă lovitură majoră pentru simulacrul Rusiei că totul este bine pe front a venit în dimineața zilei de 8 octombrie, când vâlvătaia unei explozii a cuprins podul extrem de simbolic din Strâmtoarea Kerci. În timp ce unele canale de dezinformare au încercat să distragă atenția de la amploarea exploziei, majoritatea au oglindit acuzațiile de terorism ale lui Putin împotriva Uсrainei pentru atacarea deliberată a infrastructurii critice a Rusiei. De asemenea, canalele pro-Kremlin s-au năpustit să accentueze semnificația simbolică a podului, stârnind emoții și folosind explozia ca un strigăt de raliere pentru represalii nediscriminatorii împotriva tuturor ucrainenilor. Și, desigur, au fost numeroase blamări ale Occidentului pentru explozie.
Probabil că canalele de dezinformare pro-Kremlin pregăteau mediul de dezinformare pentru atacurile cu rachete asupra țintelor civile din întreaga Ucraină, lansate doar câteva zile mai târziu. Retorica de dezinformare a căutat să prezinte atacurile odioase ca o pedepsire justificată, deși există indicii că atacurile cu rachete au fost pregătite înaintea exploziei de pe podul din Strâmtoarea Kerci.
De atunci, analiștii dezinformării pro-Kremlin au renunțat la orice prefăcătorie că Rusia lovește numai ținte militare și îi numesc acum pe toți ucrainenii teroriști care merită să fie eradicați. Aceștia cer public „dez-electrificarea” Ucrainei, pledând, practic, ca armata rusă să comită crime de război prin lovirea de ținte civile. Principalele canale de dezinformare elogiază țintirea infrastructurii și sistemelor energetice ucrainene, iar prezentatorii aproape jubilează când relatează despre durerea și suferința provocate de Rusia Ucrainei.
Cu toate acestea, jovialitatea nenaturală a prezentatorilor ruși nu a putut ascunde cu totul amploarea eșecurilor armatei ruse în Uсraina. La un moment dat, nici măcar negarea și distragerea atenției nu pot ascunde adevărul, astfel că propagandiștii pro-Kremlin au început să caute o justificare mai convingătoare pentru eșecurile militare. Urmând mantra internalizată a Kremlinului – în caz de îndoială, dăm vina pe Occident – nu au căutat prea departe. În consecință, principalul discurs de dezinformare actual pentru justificarea oricăror pierderi pe front este că Rusia luptă cu NATO și cu puterea colectivă a Occidentului în Uсraina.
În ultimele săptămâni, canalele mediatice pro-Kremlin și diseminatorii lor s-au implicat și în semnalarea deschiderii Kremlinului față de negocieri. Însă aceasta amintește în mod clar de tactica „luptă și vorbește”, utilizată adesea de alți agresori pentru a obține prin intimidare poziții mai bune la masa negocierilor. Este dificil să luăm în serios apelurile la pace când propagandiștii pro-Kremlin cer eradicarea Uсrainei pe tonuri din ce în ce mai amenințătoare, în timp ce plouă cu rachete rusești și drone kamikaze asupra orașelor ucrainene, țintind civili și infrastructura critică.
Există o caracteristică care leagă toate aceste discursuri de dezinformare pro-Kremlin în legătură cu evoluția războiului de agresiune al Rusiei. De la discursul lui Putin prin care anunța declanșarea războiului la 24 februarie, până la reajustarea obiectivelor militare, anunțarea mobilizării în Rusia și încercarea de anexare a teritoriilor ocupate, viziunea Rusiei despre lume este definită în termeni aproape diametral opuși semnificației lor inițiale. Ocuparea înseamnă eliberare, iar autoapărarea înseamnă invazie. Am numit aceasta novlimba Kremlinului datorită similarității sale sinistre cu limbajul fictiv din celebrul roman al lui Orwell, 1984.
Schilodirea semnificației inițiale a cuvintelor este doar o formă de manipulare. O alta la fel de insidioasă este cenzura și decimarea mass-mediei independente din Rusia. Și nu doar surse consacrate și renumite precum Novaya Gazeta au fost supuse cenzurii și suspendării, în cele din urmă. Platforme populare de socializare, cum ar fi Facebook și Instagram, au devenit, de asemenea, inaccesibile online în Rusia, autoritățile etichetând compania-mamă, Meta, ca organizație extremistă.
Dar înăbușirea gândirii libere este mai dificilă decât a anticipat Kremlinul. Oamenii găsesc întotdeauna moduri de a eluda restricțiile, implicându-se într-un fel de joc de-a șoarecele și pisica între cenzori și oameni. Și chiar câțiva analiști pro-Kremlin cu vechime au decis, în cele din urmă, să nu mai mintă și să dezerteze din ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin, expunând posibile fisuri în fațada aparent monolitică a aparatului de propagandă al Kremlinului.
Ambiții dincolo de Uсraina
Nu toate dezinformările pro-Kremlin diseminate pe durata războiului au vizat direct Uсraina. Kremlinul pare să fi înțeles că majoritatea lumii susține Uсraina, astfel că aceasta a devenit o țintă pentru „armele informaționale” ruse. Patru subiecte s-au diferențiat de restul: securitatea alimentară, energia, armele biologice și amenințările nucleare.
Odată ce a devenit clar că războiul va dura mai mult decât era planificat inițial, canalele de dezinformare pro-Kremlin s-au mobilizat pentru a descuraja comunitatea internațională să susțină Ucraina. Un instrument deosebit de odios a fost utilizarea alimentelor ca armă și vizarea celor mai vulnerabile comunități, ținându-le, în esență, ostatice.
Canalele de dezinformare pro-Kremlin au încercat mai ales să convingă lumea că Occidentul este de vină pentru deteriorarea securității alimentare la nivel mondial și creșterea prețurilor la mărfurile de bază, cum ar fi grâul sau uleiul de floarea-soarelui. Rusia încearcă în mod activ să convingă publicul global că sancțiunile internaționale impuse Rusiei sunt de vină pentru creșterea bruscă a prețurilor la alimente și combustibil. Cu toate acestea, adevărul este că aceste sancțiuni prevăd exceptări pentru exportul și tranzacțiile cu alimente și produse agricole, iar războiul declanșat de Rusia în Uсraina este adevăratul motiv pentru penuria de alimente și prețurile în creștere la energie.
Exploatarea fricilor primordiale a fost întotdeauna o tactică preferată a Kremlinului. Și dacă frica poate fi utilizată pentru a distrage atenția, cu atât mai bine. Așadar, nu este surprinzător că canalele de dezinformare pro-Kremlin au încercat să instrumentalizeze fricile post-pandemie și susceptibilitatea globală la teoriile conspirației, scoțând de la naftalină discursul fals folosit anterior despre structurile clandestine de cercetare privind armele biologice finanțate de Occident. Aceasta a fost o încercare vădită de a prezenta atât o justificare pentru declanșarea războiului, cât și o distragere a atenției de la acesta. Faptul că cercetarea biologică nu este interzisă nu are nicio importanță pentru analiștii dezinformării pro-Kremlin.
În caz că frica de răspândire a unor contaminanți biologici din Uсraina nu reușea să insufle groază în inimile și în mințile publicului internațional, canalele de dezinformare pro-Kremlin au plusat cu amplificarea retoricii nucleare tot mai beligerante a Kremlinului. Pe toată durata războiului, mașinăria de manipulare și dezinformare a Kremlinului s-a folosit de frica adânc înrădăcinată și foarte întemeiată de un dezastru nuclear pentru a-și promova obiectivele politice și militare în Uсraina. A răspândit acuzații că Uсraina ar pregăti provocări nucleare la centrala nucleară de la Zaporojie, a amplificat amenințările voalate ale lui Putin cu folosirea armelor nucleare ca răspuns la încercările Ucrainei de a elibera teritoriile ocupate și, mai recent, a trâmbițat acuzații nefondate că Uсraina ar dezvolta o „bombă murdară”.
Kremlinul știe foarte bine care este bățul său cel mai mare și morcovul său cel mai mare. Pentru Rusia, cele două sunt unul și același lucru: resursele de energie. Purtați-vă frumos cu Rusia și vă va vinde gaz ieftin; opuneți-vă și vă va face să înghețați, tăindu-vă aprovizionarea. Așadar, canalele de dezinformare pro-Kremlin au recurs rapid la răspândirea fricilor în legătură cu Europa care va îngheța iarna ce vine. Discursul manipulator este simplu și direct – încetați să mai ajutați Ucraina, iar Rusia vă va da drumul la gaz, permițând statelor europene să mențină scăzute prețurile la energie. Iar dacă îndrăzniți să vă gândiți la surse alternative de combustibili fosili sau la mijloacele de livrare a acestora, trebuie să știți că până și conductele submarine pot exploda.
Răspândirea și exploatarea fricilor este una dintre cele mai frecvente tactici din modus trollerandi pro-Kremlin. Iar în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Uсrainei, propagandiștii pro-Kremlin consideră că toate armele sunt potrivite scopului. După ce războiul a declanșat un aflux de refugiați din Uсraina, analiștii pro-Kremlin au încercat să exploateze temerile existente față de migrație și migranți, vizând în special vecinii Uсrainei, cum ar fi Moldova sau Polonia, care i-au primit pe ucrainenii fugiți din calea războiului declanșat de Rusia.
Promotorii fricii și urii pro-Kremlin au încercat, de asemenea, să îi portretizeze pe invadatori ca apărători ai „valorilor tradiționale” în fața amenințării iminente pe care o reprezintă alianța profană între comunitatea LGBTIQ+ și diavolul însuși. Discursul de dezinformare referitor la apărarea valorilor tradiționale este impregnat cu homofobie fățișă, ajungând adesea la un pas de discursul de incitare la ură. În concordanță cu obișnuita disonanță cognitivă vag schizofrenică, care predomină adesea în sfera informațională pro-Kremlin, canalele de dezinformare au încercat să folosească simultan comunitatea LGBTIQ+ atât ca țintă, cât și ca instrument de manipulare.
Una dintre cele mai fățișe metode utilizate de Kremlin pentru a instrumentaliza aceste frici, nesiguranțe și înclinația către teorii ale conspirației este folosirea conturilor diplomatice ruse de pe rețelele de socializare, în special Twitter și Facebook, pentru a răspândi dezinformările pro-Kremlin către publicul din întreaga lume. Întrucât platformele au verificat, în mare parte, autenticitatea acestor conturi, această legitimitate aparentă caută să dea mai multă credibilitate dezinformării, iar numărul considerabil de urmăritori amplifică mesajele. Conturile diplomatice și ale guvernului rus de pe rețelele de socializare fac parte integrantă din ecosistemul de propagandă și dezinformare al Rusiei.
Liantul rusofob nazist care ține totul laolaltă
Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a încercat să se adapteze la realitățile în schimbare de pe front și la capriciile politice de la Kremlin, însă câteva dezinformări globale fundamentale au rămas neschimbate pe parcursul războiului.
Încă din prima zi a războiului, un discurs de dezinformare s-a impus în fața celorlalte: acuzația falsă că regimul de la Kiev și, prin extensie, întreaga Ucraină este un stat nazist. Portretizarea constantă a Uсrainei ca nazistă nu este o întâmplare. Este un discurs de dezinformare atent conceput și cultivat, la care s-a recurs pentru a stârni o ură adânc înrădăcinată și a o canaliza apoi către susținerea acțiunilor criminale ale Kremlinului, inclusiv declanșarea unui război brutal de agresiune.
În consecință, acest discurs de dezinformare odios vizează predominant publicul rus intern și încearcă totodată să defăimeze Uсraina în ochii lumii. Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin l-a utilizat constant pe tot parcursul războiului, fie că este vorba despre justificarea atacurilor deliberate asupra civililor ucraineni sau de încercarea de a discredita guvernul lui Zelenski sau forțele armate ucrainene în ochii lumii. În special acuzațiile nefondate de nazism și genocid s-au înmulțit vertiginos în lunile și săptămânile care au precedat războiul.
Discursul de dezinformare pro-Kremlin despre „Uсraina nazistă” este strâns legat de acuzațiile constante de „rusofobie” care, chipurile, s-ar răspândi atât în Uсraina, cât și în Occident. Acest termen a devenit o etichetă preferată a comentatorilor pro-Kremlin, care o aplică prompt oricui critică Rusia sau războiul său brutal de agresiune din Uсraina. Fie că UE și statele sale membre taie accesul la canalele de dezinformare rusești sau UE condamnă războiul Rusiei și impune sancțiuni, în viziunea Kremlinului, toate aceste acțiuni sunt ghidate de „rusofobie”.
Un alt element pe care ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin l-a propagat ani de zile și l-a susținut pe tot parcursul războiului este acuzația nefondată că Uсraina nu are o suveranitate statală legitimă, deoarece este controlată de Occident. Adesea, acest control este întruchipat de un grup criptic de maeștrii păpușari din umbră, cunoscuți Kremlinului ca anglo-saxoni. Iarăși, acuzația este complet nefondată, însă discursul de dezinformare referitor la controlul occidental a dat roade la publicul predispus la conspirații și a fost folosit deseori pentru a discredita suveranitatea Uсrainei.
În sfârșit, canalele de dezinformare pro-Kremlin și diseminatorii lor au căutat să nege, să abată și să respingă impactul sancțiunilor occidentale impuse pe bună dreptate Rusiei pentru declanșarea unui război neprovocat și nejustificat împotriva Uсrainei.
Trebuie spus că acest discurs a fost un fel de mers pe sârmă pentru comentatorii pro-Kremlin, care au fost nevoiți să facă echilibristică între afirmația îndrăzneață că sancțiunile nu au niciun impact asupra economiei ruse puternice și blamarea acelorași sancțiuni ca fiind un instrument de presiune ilegală asupra Rusiei. Însă discursul de dezinformare general despre sancțiuni a fost întotdeauna clar: sancțiunile fac mai mult rău Occidentului decât Rusiei. Kremlinul a născocit această minciună perfidă pentru a descuraja lumea să susțină Uсraina în lupta sa justificată pentru libertate și suveranitate. Nu vă lăsați înșelați.
