NARAȚIUNI-CHEIE ÎN DEZINFORMAREA PRO-KREMLIN „NAZIȘTII”
O caracteristică definitorie a dezinformării pro-Kremlin este repetitivitatea acesteia. În ciuda tuturor afirmațiilor scandaloase pe care le fac, organizațiile mediatice pro-Kremlin sună adesea ca un disc stricat care se limitează la câteva mesaje de bază pentru publicul intern și internațional. Nu e nici din întâmplare, nici din neglijență, ci intenționat: repetiția face minciunile să pară mai credibile. Serviciile de dezinformare pro-Kremlin reușesc acest lucru rămânând la un set de narațiuni recurente care funcționează ca modele pentru anumite povești.
O narațiune este un mesaj general comunicat prin texte, imagini, metafore și alte mijloace. Narațiunile ajută la transmiterea unui mesaj, creând suspans și dând o formă atractivă informațiilor. EUvsDisinfo a identificat un set de cinci narațiuni dominante utilizate de către organizațiile mediatice dezinformatoare rusești și pro-Kremlin, inclusiv: „Elitele împotriva poporului”, „Valori amenințate”, „Suveranitatea pierdută”, „Prăbușirea iminentă” și „Hahaganda”, care se reflectă în mesajele Kremlinului.
Cu toate acestea, tabloul dezinformării pro-Kremlin nu ar fi complet fără a lua în considerare narațiunea „naziștilor”, care rezumă într-un singur cuvânt mitologia care susține regimul de la Kremlin.
Naziști în Orient și în Occident, dar mai ales în Ucraina
De ani întregi, presa rusă controlată de stat susține că diferite state și entități sunt conduse de naziști sau pătrunse de ideologia nazistă. În acest jargon, „nazist” și „fascist” au devenit sinonime. Exemplele sunt numeroase și bine documentate în baza de date EUvsDisinfo încă din 2015: Moldova este condusă de fasciști, la fel ca statele baltice și Polonia. Europa „sprijină” fascismul, la fel ca Parlamentul European. Într-un discurs ținut la Vladivostok la șase luni de la invazia Rusiei în Ucraina, Putin chiar a speculat că șeful politicii externe a UE, Înaltul Reprezentant Josep Borrell, „ar fi fost de partea fasciștilor dacă ar fi trăit în anii 1930”, deoarece UE îi susține pe fasciștii din Kiev.
Dar pentru Kremlin, Ucraina – o țară în care milioane de oameni au murit luptând împotriva nazismului în Al Doilea Război Mondial, în care ideologia nazistă este interzisă și care este în prezent guvernată de nepotul unui supraviețuitor al Holocaustului – este cea mai „nazistă” dintre toate. Baza de date EUvsDisinfo conține aproape 500 de exemple de afirmații dezinformatoare pro-Kremlin despre „Ucraina nazistă/fascistă”. Este o piatră de temelie a propagandei Kremlinului încă de la protestele din Euromaidan din 2013-2014, când Kremlinul a încercat să discrediteze protestele pro-europene de la Kiev și, ulterior, schimbarea mai amplă pro-occidentală a politicii externe a Ucrainei, ca fiind o „lovitură de stat nazistă”.
Aceasta deoarece, în universul Kremlinului, „naziștii” și „nazismul” nu au nicio legătură cu istoria sau ideologia reală a național-socialismului sau a fascismului și nici cu manifestările contemporane ale ideilor de extremă dreapta. Mai degrabă orice persoană considerată ostilă Rusiei sau ideii de „Russkiy Mir” („Lumea Rusă”) – un proiect geopolitic de unificare a lumii vorbitoare de limbă rusă sub sceptrul Kremlinului – este etichetat drept „nazist”. În frunte cu Ucraina.
Poleirea istoriei, ascunderea contactelor naziste
Puterea narațiunii „naziste” pentru publicul rus nu este întâmplătoare. Este un lucru pe care Kremlinul îl construiește în mod sistematic de ani de zile. Din punctul de vedere al Kremlinului, istoria nu este ceva ce trebuie ținut minte și studiat, ci ceva ce trebuie gestionat. Iată cum memoria istorică a fost transformată într-un instrument pentru a îndeplini ambițiile geopolitice ale Kremlinului.
Ani întregi, presa rusă controlată de stat împreună cu politicienii – de la Putin însuși până la extremistul de dreapta Vladimir Jirinovski, acum decedat – au insistat pe ideea că doar Uniunea Sovietică a luptat cu adevărat împotriva regimului hitlerist. Toți ceilalți din Occident nu contribuiau cu adevărat, ci cumva ofereau un spațiu pentru Hitler. Prin lansarea de acuzații încărcate de istorie împotriva Occidentului, Rusia a transformat istoria în armă, la fel cum și-a transformat mass-media, energia, exporturile de alimente și comerțul într-un sens mai larg.
Este greu de văzut cum se potrivește această percepție distorsionată a istoriei cu faptul că Uniunea Sovietică și Germania nazistă au avut un pact de neagresiune – pactul Ribbentrop-Molotov, însoțit de protocoale secrete și de relații comerciale semnificative, din august 1939 până în iulie 1941. Potrivit dovezilor aduse de istoricul Roger Moorhouse, acest lucru echivalează cu o treime din durata celui de Al Doilea Război Mondial, în timpul căruia regimul nazist al lui Hitler a avut mână liberă și și-a construit mașinăria de război cu ajutorul importurilor sovietice. Uniunea Sovietică a ajutat în mod semnificativ la formarea mașinăriei de război moderne a lui Hitler și a furnizat resurse vitale și combustibil pentru Germania nazistă.
Cu toate acestea, evidențierea acestor fapte, ca să nu mai vorbim de atrocitățile comise de Armata Roșie, inclusiv ocuparea unor mari întinderi din Europa, este un tabu în Rusia. De mai mulți ani, în Rusia este o infracțiune penală să te angajezi în ceea ce se numește „pătarea reputației faptelor eroice ale Armatei Roșii din 1941-1945”. Din 2021, tot infracțiune penală este și „insultarea veteranilor de război”. Memorial International, un ONG care a documentat represiunea și încălcările drepturilor omului sub regimul lui Stalin, a fost hărțuit ani întregi și în cele din urmă dizolvat cu doar câteva săptămâni înainte de invazia Rusiei în Ucraina.
Kremlinul a redus la tăcere cercetările critice ale istoricilor și a înăbușit orice dezbatere liberă. Având mână liberă să manipuleze și să instrumenteze memoria istorică, Kremlinul a alimentat și și-a însușit sentimente de eroism și mândrie națională, pentru a se defini pe sine ca singura forță de rezistență împotriva nazismului, în prezent, de-a lungul istoriei și în viitor. Kremlinul continuă să se legitimeze în Rusia, alimentându-și ambițiile neoimperiale în străinătate. Invadarea Ucrainei, pe care Putin a încercat în mod infam să o justifice drept „denazificare”, este cel mai extrem exemplu în acest sens.
Acum: strigătul de luptă nazist răsună peste tot
Kremlinul a folosit „combaterea nazismului” ca strigăt de luptă în Ucraina, cu toate consecințele îngrozitoare. În lunile care au precedat invazia, presa rusă controlată de stat a făcut un efort uriaș pentru a prezenta Ucraina ca fiind un „stat nazist”.
Volumul de mențiuni ale termenului „nazist” în mass-media de stat din Rusia, în mass-media pro-Kremlin legată de statul rus și în conturile diplomatice oficiale rusești de pe Twitter în contextul Ucrainei (la 22 februarie 2022). Înaintea invaziei, mass-media rusă controlată de stat s-a întrecut pe sine în a prezenta Ucraina ca fiind un „stat nazist”.
Acesta a fost un semnal pentru afiliații și supușii săi că din acel moment e permisă folosirea oricăror mijloace, deoarece acestea justificau scopul final al unei noi victorii asupra „nazismului” – de data aceasta în Ucraina. Iată cum au încercat propagandiștii Kremlinului să justifice atrocitățile comise de către ruși în Ucraina pe care nu puteau să le nege, inclusiv bombardarea unei maternități din Mariupol. Este o justificare pe care probabil că o vom mai auzi, pe măsură ce iese la iveală imaginea completă a atrocităților comise sub ocupația rusă în regiunea Harkov.
Nazist = dezumanizarea ucrainenilor
Este destul de rău să folosești istoria ca armă, dar Kremlinul a mers chiar mai departe. Narațiunea cu „naziștii” a fost folosită pentru a-i dezumaniza pe ucraineni. Retorica de incitare la genocid care vizează tot ce este ucrainean nu mai e o practică izolată, ci a devenit regulă în Rusia, de exemplu, la agenția de știri controlată de stat RIA Novosti. Iar efectul este exacerbarea brutalității pe câmpul de luptă și împotriva civililor.
Lipsa de succes pe câmpul de luptă a determinat Kremlinul și propagandiștii săi să ceară nu doar eliminarea „juntei naziste” de la Kiev, dar și „denazificarea” pe scară largă a Ucrainei, aceasta urmând să dureze generații întregi. Într-o clipă, Kremlinul a lărgit cercul „naziștilor” – de la autoritățile ucrainene la întreaga populație și la toți cei care sprijină Ucraina. Și, pe măsură ce Ucraina continuă să elibereze teritoriile ocupate, retorica din partea Rusiei se înăsprește și devine tot mai extremă. În ultimele zile, voci proeminente din Rusia au incitat la alungarea a 20 de milioane de ucraineni din casele lor, la distrugerea, rând pe rând, a unor regiuni din Ucraina și a infrastructurii civile și critice și au sugerat că legile conflictelor armate sunt doar recomandări și nu ar trebui să limiteze războiul total.
Poate exista o lume fără naziști?
Poate exista o lume, o Ucraină, în care Kremlinul și păturile dominante ale Rusiei să NU îi catalogheze pe liderii ucraineni drept naziști?
Această întrebare este relevantă în lumina dezbaterii intense care are loc în prezent în interiorul Rusiei, inclusiv în cercurile de conducere, cu privire la eșecurile forțelor armate ruse din zona Harkovului și a Hersonului. Câteva voci care au primit permisiunea de a vorbi la televiziuni-cheie afiliate Kremlinului au început să se întrebe dacă este productiv să continue să nege că ucrainenii există ca popor și națiune. Această etichetare a ucrainenilor poate fi contraproductivă. Cu toate acestea, majoritatea, inclusiv Putin, continuă să arunce eticheta de nazist asupra tuturor. Deocamdată.
Dacă doriți să urmăriți firul, citiți și articolul nostru din 2017: „Naziști în est, naziști în vest, naziști deasupra cuibului de cuci” și o trecere în revistă a încercărilor de revizionism istoric ale Kremlinului: În umbra istoriei revizuite.
