Mill și cercul virtuos al încrederii prin autocorectare

Raționamentul lui John Stuart Mill este adesea invocat în dezbateri privind dezinformarea, atât de oamenii circumspecți în privința intervenției statului, cât și de cei care caută să apere libera circulație a informației. Are sens să-l amintim pe Mill, unul dintre cei mai mari apărători ai libertății din canoanele filosofiei. Libera circulație a informației este esențială în filosofia sa științifică și practică. Mill a explorat consecințele unei perspective empirice absolute, pe care a combinat-o cu mișcarea romantică a poeților secolului al XIX-lea, un suflu proaspăt și nou la acea vreme, poezia fiind cea care i-a reînsuflețit viața. Mill a fost crescut într-un mediu strict, poate chiar într-o manieră tiranică de către tatăl său, care a vrut să formeze o minte strălucită. Cartea sa Despre Libertate, publicată în 1859, rămâne puntea incontestabilă de promovare a ideii liberale conform căreia libertatea individuală este calea optimă către o societate fericită și corectă. Implicațiile sale privind dezinformarea sunt mai puțin distincte decât s-ar aștepta mulți.

Mill și Mill

John Stuart Mill s-a născut în Pentonville, Anglia, în anul 1806 și a fost unul dintre părinții liberalismului din zilele noastre. Cunoaștem o bună parte din tinerețea sa, întrucât a documentat-o pe larg în autobiografia sa. John a fost fiul lui James Mill, care, alături de Jeremy Bentham, a fost un susținător influent al mișcării de-atunci preconizate a utilitarismului. Pe scurt, aceștia susțin că acțiunea corectă din punct de vedere moral este cea care produce binele optim. Aceștia asimilau binele cu plăcerea, astfel încât, similar lui Epicur, erau hedoniști în concepția lor despre valoare.

În pofida faptului că James Mill a propagat conceptul plăcerii, acesta i-a oferit lui John o educație extrem de strictă. A urmărit în mod explicit să formeze un geniu care să susțină mai departe cauza utilitarismului. Tatăl său nu i-a permis să se joace cu alți copii. A fost învățat limba greacă de la vârsta de trei ani. Până la vârsta de opt ani, a citit o bună parte din clasicii greci și cunoștea istorie, aritmetică, fizică și astronomie. Ulterior Mill a suferit pentru perioade îndelungate de melancolie și chiar a contemplat ideea suicidului. Pe măsură ce recuperarea sa a fost inspirată de poezia romanticilor, Mill și-a dat seama că filosofia Iluminismului conținea doar „o parte a adevărului”. Din acel moment, a mizat pe ideea de a contopi cultura sentimentelor cu cea a unei societăți juste.

Adevărul nu există în afara criticii

În comparație cu filosofia lui Kant, Mill susține că existența cunoașterea a priori a faptelor obiective nu este posibilă. Mintea nu ocupă un loc eminent în ordinea lucrurilor; în schimb face parte din natură. Astfel, Mill argumentează că obținerea cunoașterii poate fi făcută doar prin observație empirică și prin raționamentul care are loc pe baza acestor observații. Din acest motiv Mill este considerat un naturalist, percepțiile sale asupra gândirii fiind apropiate mai degrabă de Hume, decât de Kant sau Plato.

Totuși, spre deosebire de Hume, gândirea lui Mill deține un anume optimism. Mill caracterizează istoria științei ca ansamblul cunoașterii noastre prin rațiunea inductivă, dar totodată și creșterea cunoașterii noastre a rațiunii inductive. Cunoștințele se combină și acest lucru are loc din ce în ce mai eficient. Pe măsură ce individul învață mai multe despre univers, inducția devine din ce în ce mai înrădăcinată în ființa noastră. Treptat, individul devine mai autocritic și metodic. Cu toate acestea, deoarece inducția se bazează întotdeauna pe observația empirică, noile dovezi pot însemna aproape mereu că trebuie să ne corectăm gândirea. Adevărul este provizoriu, întrucât e posibil ca mâine să ne dăm seama că ne-am înșelat de la bun început!

Această voință principală de a recunoaște greșelile și de a corecta opiniile stă la baza forței modernității. Dacă o anumită poziție a supraviețuit multor atacuri (intelectuale), atunci înseamnă că este solidă, pentru că noi nu suntem atașați de ea în principiu. În mod paradoxal, este mai probabil ca o persoană să aibă dreptate tocmai pentru că este nesigură!

Libertatea de exprimare – inteligentă, benefică și corectă

Acest element provizoriu leagă filosofia teoretică a lui Mill de filosofia sa practică. Această deschidere este în fond piatra de temelie a părerilor politice ale lui Mill, exprimate în lucrarea sa Despre Libertate. Esențial cărții este așa-numitul „concept de vătămare”. Acesta susține că acțiunile indivizilor ar trebui să fie limitate doar pentru a preveni daunele aduse altor persoane:

„Unicul țel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societății civilizate, împotriva voinței sale, este acela de a împiedica vătămarea altora.”

Despre Libertate conține de asemenea o apărare fermă a libertății de exprimare. În esență, Mill oferă trei argumente ale libertății și împotriva cenzurii. În primul rând, un argument epistemologic. Nimeni nu poate fi complet sigur că un individ redus la tăcere nu poate avea (parțial) dreptate. De asemenea, este folositor să fii confruntat de gânduri eronate, întrucât forțează individul să-și reexamineze opiniile și le previne să devină dogme. Mai mult, oamenii sunt mai predispuși să renunțe la opiniile greșite atunci când sunt implicați într-o conversație deschisă. În al doilea rând, un argument utilitarian. În concepția lui Mill, este benefic pentru o societate să aibă idei concurente. Acest lucru va duce în cele din urmă la cele mai bune soluții pentru societate. Acest aspect este conectat la ideea de „piață a ideilor”; din idei concurente va răzbate adevărul. În al treilea rând, există un aspect romantic în gândirea lui Mill. Cenzurarea unui individ este greșită, întrucât acesta are dreptul la autoexprimare și autodezvoltare.

Libertate – da, însă cum?

Mill era conștient de faptul că libertatea are nevoie de mai mult decât de instituții care să garanteze libertatea. Pentru el, nu era doar statul cel care putea să atenteze la libera circulație a ideilor, ci și societatea. El a prevăzut pe bună dreptate că, în societățile democratice de masă, mecanismele informale ale presiunii și așteptărilor sociale pot fi și ele tiranice. Din acest motiv, Mill a apărat libertatea individuală din calea intervențiilor guvernamentale și totodată din cea a dictatelor din societate, tradițiilor și obiceiurilor, legat de care Mill se temea că ar restrânge individualitatea. De fapt, pentru Mill cel mai mare pericol nu l-a reprezentat cenzura guvernamentală, ci socială. Cu alte cuvinte, o cultură a intoleranței împotriva oamenilor care îndrăznesc să gândească diferit.

Ce înseamnă acest lucru pentru lumea dezinformării? În mod evident, Mill nu a scris direct despre acest lucru. Cu toate acestea, a scris că anumite moduri de afirmare ale unui argument „merită, pe bună dreptate, să fie dezaprobate cu toată asprimea”. S-a gândit la acele discursuri care au în vedere „suprimarea unor fapte sau argumente, prezentarea neveridică a elementelor cazului respectiv sau a opiniei opuse.” Informația falsă în mod deliberat s-ar putea încadra în aceste categorii. Astfel că Mill nu se opunea categoric cenzurării acelora care acționează cu rea-voință, deși avertizase că se poate dovedi anevoioasă stabilirea celor ce acționează cu adevărat cu rea-voință. Probabil că Mill nu ar fi fost categoric împotriva catalogării interferenței străine prin informații false, executate, finanțate sau susținute de un actor statal, așa cum face EUvsDisinfo.

Un alt aspect al amenințării dezinformării îl reprezintă tehnologia și cine o controlează. Dintr-o perspectivă concurențială, nu este exagerat să ne imaginăm că Mill ar fi îngrijorat de înglobarea puterii din prisma platformelor.

În plus, în domeniul tehnologiei informației, aplicarea conceptelor de libertate și vătămare ale lui Mill devine problematică. Întrucât platformele creează medii care mizează (și reușesc) să capteze atenția utilizatorilor pentru cât mai mult posibil, în timp ce le sunt extrase datele, iar aceștia nu sunt în totalitate conștienți că le oferă pentru o analizare mai eficientă a anunțurilor de publicitate și în anumite cazuri sunt conduși către distribuitori malițioși cunoscuți de informații false, natura voluntară a utilizatorilor devine mai degrabă îndoielnică.

Este o încercare zadarnică să proiectăm gândurile unui mare filosof din trecut asupra problemelor din prezent. Totuși, pentru mulți rămâne tentant de citit Despre libertate ca argument definitiv împotriva oricărei acțiuni guvernamentale în fața dezinformării. Cu toate acestea, nu putem reduce atitudinea lui Mill de apărare a unui proces deschis de căutare a adevărului, atenționările sale împotriva cenzurii guvernamentale și sociale, precum și aprecierea sa pentru individul excentric la o poziție atât de îngustă. Ideile sale sunt prea importante și interesante pentru a face un asemenea lucru.