Suficient de rezistenți

Kremlinul și-a continuat campania de ingerință în alegerile din SUA până în ultimele momente, folosind același manual pe care l-am dezvăluit în repetate rânduri.

Săptămâna aceasta, într-o demonstrație izbitoare de negare a realității, am văzut surse pro-Kremlin care au promovat două narațiuni contradictorii în legătură cu trupele nord-coreene din regiunea Kursk: au susținut, concomitent, fie că nu există deloc, fie că prezența lor este doar o născocire occidentală pentru a justifica implicarea NATO.

Ziua de marți, 5 noiembrie, a marcat sfârșitul ciclului alegerilor prezidențiale din SUA, candidatul republican, Donald J. Trump, câștigând alegerile. După cum am relatat anterior, canalele mediatice rusești controlate de stat și alți protagoniști ai dezinformării pro-Kremlin au încercat să se amestece în alegeri prin încercări de influențare pe mai multe direcții – o tactică pro-Kremlin pe care am ajuns să o cunoaștem mult prea bine.

Respinge realitatea și înlocuiește-o cu propria realitate

Gimnastica mentală a Kremlinului în legătură cu Coreea de Nord este un răspuns la dovezile tot mai numeroase provenite de la mai multe servicii de informații care confirmă faptul că RPDC a trimis aproximativ 10 000-12 000 de soldați pentru a sprijini efortul de război al Rusiei.

Desfășurarea de trupe a fost confirmată independent de serviciile ucrainene de informații, Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN), Departamentul Apărării din SUA și serviciul național de informații al Coreei de Sud, secretarul general al NATO, Mark Rutte, confirmând și el anterior că unele forțe nord-coreene s-au apropiat deja de granița cu Ucraina.

Și cu porcul gras în bătătură, și cu slănina în pod

Ceea ce face ca acest efort de dezinformare să fie remarcabil este modul în care devoalează mașinăria de propagandă a Kremlinului, care încearcă să aibă și porcul gras în bătătură, și slănina în pod.

Pe de-o parte, sursele pro-Kremlin resping relatările despre trupele nord-coreene ca fiind o manipulare a CIA și susțin că trupele străine nu ar face decât să stingherească „mașinăria de luptă perfect coordonată” a Rusiei. Pe de altă parte, promovează simultan o narațiune care susține că declarațiile occidentale despre sprijinul nord-coreean sunt doar încercări de a justifica retroactiv prezența trupelor NATO în Ucraina, deși nu există trupe NATO pe front.

Această contradicție dezvăluie o trăsătură-cheie a războiului informațional rusesc: atunci când realitatea devine imposibil de negat, se aruncă adesea în spațiul public mai multe narațiuni contradictorii, în speranța că cel puțin una se va lipi de publicul-țintă.

Firește că pare puțin ciudat atunci când „cea mai măreață armată din lume”, după cum le place canalelor mediatice pro-Kremlin să hiperbolizeze armata rusă, se vede nevoită să implore ajutor de la un stat paria pe plan internațional și una dintre cele mai sărace națiuni ale lumii. Prin urmare, Moscova a promovat o realitate inversată pentru a explica această situație cel puțin bizară, susținând nici mai mult, nici mai puțin decât că Rusia ajută RPDC, nu invers.

Cu mâța-n sac

Canalele mediatice controlate de statul rus și alte canale pro-Kremlin au încercat, pe mai multe direcții, să influențeze alegerile prezidențiale din SUA din 2024, dedându-se la acțiuni FIMI (acțiuni străine de manipulare a informațiilor și ingerințe străine).

Potrivit surselor oficiale din SUA, aceste încercări au implicat, de exemplu, materiale video fabricate care au descris în mod fals fraude electorale, amenințări cu bombă care au perturbat temporar votul la douăsprezece secții de votare din Georgia din cartiere predominant afroamericane și o campanie „Doppelganger” care a creat site-uri web sofisticate ce au uzurpat identitatea unor instituții de presă legitime din SUA.

Sună familiar

Tacticile au inclus, printre altele, generarea de conținut IA, acțiuni coordonate ale unor conturi neautentice pe rețelele sociale și redirecționări URL multi-etapizate pentru a evita restricțiile platformelor. Protagoniștii influenței rusești au exploatat, de asemenea, problemele interne ale SUA, cum ar fi uraganul Helene, pentru a crea dezbinare, susținând că ajutorul acordat Ucrainei a dislocat fonduri care ar fi trebui să meargă către eforturile de asistență în urma uraganului. Aceste încercări s-au bazat, în mare măsură, pe tactici de „inundare” menite să promoveze în spațiul informațional anumite narațiuni, inclusiv teorii ale conspirației legate de statul profund, încercând totodată să erodeze încrederea publicului în instituțiile și în candidații democratici din SUA.

Ingerința Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2024 urmează un model observat anterior la alegerile pentru Parlamentul European și la voturile din Moldova și Georgia. Cu ocazia tuturor acestor alegeri, s-au folosit tactici similare: defăimarea candidaților, inundarea spațiului informațional cu falsități, exploatarea diviziunilor societale existente, orchestrarea unui comportament neautentic coordonat pe rețelele de socializare și încercarea de a eroda încrederea în instituțiile democratice.

Alte cazuri de dezinformare pro-Kremlin care ne-au făcut să clătinăm din cap săptămâna aceasta:

• Într-o fantezie bizară și bolnavă pro-Kremlin, un preot militar rus a făcut afirmația ciudată că „batalioane neonaziste și păgâne” de ucraineni s-au dedat la sacrificii umane în regiunea Kursk. Această narațiune de dezinformare fantasmagorică, apărută pe fondul avansurilor Ucrainei în regiunea Kursk din august 2024, încearcă, pentru a nu știu câta oară, să portretizeze invazia Rusiei ca pe un fel de război sfânt împotriva Ucrainei „păgâne”. Realitatea ne spune însă cu totul altceva: jurnaliștii de la Washington Post care au vizitat orașul Suja nu au găsit nicio dovadă a unui comportament necorespunzător al armatei ucrainene împotriva civililor. În același timp, există însă multe dovezi bine documentate ale crimelor de război efective comise de ruși, inclusiv prin țintirea infrastructurii civile, cum ar fi școli, spitale și biserici – bombardarea maternității din Mariupol din martie 2022 numărându-se printre cele mai notorii exemple, alături de masacrul de la Bucea. Această ultimă tentativă de a înfățișa forțele armate ucrainene drept „păgâni malefici” este doar o altă variațiune a discursului obsesiv al Kremlinului despre „Ucraina nazistă”, pe care îl promovează încă din 2014. Îmbinând stârnirea fricilor religioase cu acuzațiile false de atrocități, o astfel de dezinformare încearcă atât să demonizeze Ucraina, cât și să distragă atenția de la propriile crime de război bine documentate ale Rusiei.
• Mașinăria de propagandă a Kremlinului a debitat încă o acuzație absurdă la adresa Poloniei. De data aceasta, o portavoce pro-Kremlin binecunoscută, Pravda-pl, a susținut că Polonia este „pe cale să intre în război cu Rusia”, denaturând fără temei discuțiile Poloniei despre capacitățile de apărare antirachetă și transformându-le în predicții privind iminența unui război la scară largă. Această narațiune de dezinformare a apărut după ce Polonia și Ucraina au semnat un acord de securitate în iulie 2024 care, pur și simplu, îi permite apărării aeriene poloneze să intercepteze rachetele rusești care se îndreaptă către teritoriul polonez. Deși Polonia și-a intensificat, într-adevăr, sprijinul pentru Ucraina, inclusiv prin furnizarea de avioane MiG-29, acest lucru este departe de a echivala cu o intrare în război. Acest discurs de dezinformare se încadrează în tiparul mai larg folosit de Rusia pentru a portretiza Polonia și alți aliați NATO ca agresori, ignorând totodată, în mod convenabil, faptul că Rusia a fost cea care a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei. Această manipulare a informațiilor urmărește, de asemenea, să înfățișeze cooperarea defensivă legitimă între vecini democratici drept belicism, încercând, în același timp, să intimideze Polonia și alți aliați pentru a nu sprijini Ucraina.
• O altă afirmație „clasică” din manualul anti-UE al Kremlinului susține că „clasa scăpată de sub control a elitelor” de la Bruxelles deposedează statele membre de suveranitatea lor, impunându-și totodată „valorile cultural-marxiste”. Această dezinformare recurentă cu iz conspirativ încearcă să înfățișeze UE ca pe un gigant nedemocratic condus de elitele din umbră. În realitate, felul în care este guvernată UE este mult mai lumesc și mai democratic: cetățenii își aleg direct reprezentanții în Parlamentul European, iar Consiliul European este alcătuit din liderii naționali aleși în mod democratic. Comisia Europeană însăși face obiectul mai multor niveluri de supraveghere democratică, iar principiul subsidiarității asigură luarea deciziilor la un nivel cât mai apropiat de cetățeni. Această narațiune de dezinformare pro-Kremlin face parte dintr-o strategie îndelungată a Kremlinului de a încerca să înfățișeze UE ca fiind nedemocratică – o afirmație cu adevărat ironică venind de la o sursă care se străduiește în mod constant să submineze procesele democratice, atât în plan intern, cât și în străinătate. Prin apăsarea unor declanșatoare emoționale cum ar fi „elita scăpată de control” și prin născocirea unor false tensiuni între instituțiile UE și suveranitatea națională, această încercare de dezinformare este menită să semene neîncredere și să impulsioneze fragmentarea politică în cadrul Uniunii Europene.