Treisprezece mituri demontate despre războiul Rusiei împotriva Uсrainei
În mod tradițional, numărul treisprezece este considerat nenorocos în Occident. Așadar, poate că este potrivit să actualizăm lista anterioară cu cele mai vizibile mituri rusești crescând numărul de la douăsprezece la treisprezece.
De ce această diferență? Mai întâi, am grupat câteva dintre discursurile de dezinformare pro-Kremlin pe care le-am identificat anterior și care vizează Ucraina. Apoi am separat de grupul general „Uсraina este malefică/nazistă” două discursuri care susțin că Uсraina pierde războiul și, respectiv, că nu există. Dacă această frază nu are niciun sens, atunci bun venit la dezinformarea pro-Kremlin.
Veți descoperi multe „șlagăre” în continuare. Pentru Kremlin, repetiția este un mod de operare obișnuit, deci nu ar trebui să vă surprindă că unele dintre aceste discursuri și mituri de dezinformare par familiare. Am demontat multe dintre ele anul trecut.
De această dată însă, am grupat cele 13 mituri în trei metadiscursuri de dezinformare rusească mai ample. Primul grup, care cuprinde miturile 1-4, caracterizează Uсraina, ucrainenii și identitatea ucraineană ca fiind malefice și antirusești. Al doilea grup, alcătuit din miturile 5-9, postulează că Occidentul este inamicul implacabil, deși ciudat de incompetent al Rusiei.
Al treilea grup, care conține miturile 10-13, portretizează Rusia ca fiind mai bună decât Occidentul și Uсraina la un loc. Potrivit Kremlinului, Rusia este, pur și simplu, mai bună – mai puternică, mai legitimă și dotată cu arme mai bune. Naționaliștii ruși afirmă, de asemenea că Rusia este superioară din punct de vedere moral deoarece Europa este pervertită.
Mitul 1: Uсraina încearcă de ani de zile să comită un genocid împotriva rusofonilor din Donbas și Rusia a intervenit doar pentru a-și proteja propriul popor. De asemenea, Uсraina desfășoară operațiuni sub steag fals și pune la cale atrocități, iar apoi dă vina pe Rusia pentru acestea.
Pentru a se proteja de acuzațiile de genocid, propagandiștii Kremlinului recurg adesea la proiectarea propriilor crime asupra victimelor sau chiar proferează acuzații complet nefondate. Aceștia acuză Uсraina, fără dovezi, că încearcă să comită genocid împotriva rusofonilor din Uсraina, recurgând adesea la povești inventate. Discursul privind genocidul face parte integrantă din campania de dezinformare pro-Kremlin care urmărește să justifice agresiunea rusească.
Nu există nicio dovadă că resortisanții ruși, inclusiv etnicii ruși sau rusofonii, sunt persecutați de autoritățile ucrainene din Donbas sau din alte zone din Uсraina și, cu atât mai puțin, că ar fi în pericol să fie anihilați din motive de naționalitate, etnie sau apartenență culturală.
Există însă o mulțime de dovezi care corelează direct forțele militare rusești cu crimele de război comise în Bucea, Irpin, Mariupol și în alte locuri. La rândul său, Organizația Națiunilor Unite a publicat un raport în care detaliază dovezile de crime de război comise de autoritățile ruse, inclusiv tortură, violuri și deportarea copiilor.
În fapt, mulți verificatori independenți ai veridicității informațiilor și multe canale mediatice au respins afirmațiile rusești potrivit cărora autoritățile ucrainene au orchestrat cumva crimele de război comise de ruși, în special în Bucea.
Mitul 2: Uсraina pierde războiul, conducerea sa este disperată, iar colapsul militar este inevitabil. În plus, Uсraina este atât de disperată, încât atacă infrastructura nucleară civilă și lucrează la o „bombă murdară”.
În 2023, contraofensiva ucraineană a obținut doar rezultate marginale. Cu toate acestea, de la declanșarea invaziei rusești în 24 februarie 2022, Uсraina a recuperat circa jumătate din teritoriul ocupat inițial de Rusia în februarie 2022. Situația actuală de pe câmpul de luptă poate părea în impas, dar Uсraina continuă să înregistreze victorii impresionante în Marea Neagră.
Per ansamblu, succesul Uсrainei în a ține piept invaziei masive, ilegale și neprovocate a Rusiei rămâne un exemplu care inspiră. Țara nu este în pragul colapsului nici din punct de vedere politic, nici militar, deși, uneori, sprijinul internațional pentru Uсraina nu este atât de rapid pe cât ar putea fi.
Nu există nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor rusești potrivit cărora Kievul mobilizează copii, femei sau vârstnici în prima linie a frontului sau că președintele Volodimir Zelenski trimite dinadins trupele ucrainene să fie măcelărite. Ba dovezile arată chiar contrariul: generalii ruși își trimit soldații, mulți dintre ei recrutați din închisori, drept „carne de tun în atacuri” sinucigașe.
Mitul despre ambițiile nucleare ucrainene sau „bombele murdare” nu este decât o pură ficțiune și alarmism nuclear. În fapt, Uсraina este o țară care nu mai deține arme nucleare încă din 1994, când a semnat Memorandumul de la Budapesta. Este una dintre puținele țări din lume care a renunțat la arsenalul nuclear, eliminând armele moștenite de la Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, Rusia a ignorat în mod flagrant angajamentul pe care și l-a asumat atunci când a semnat tratatul și prin care confirma că va respecta independența, suveranitatea și granițele Uсrainei.
De asemenea, Kremlinul folosește rapid discursul despre armele nucleare pentru a abate vinovăția, a face amenințări voalate și a recurge la șantaj nuclear pentru a-și susține agresiunea. Crearea imaginii unui animal încolțit, dar înarmat nuclear (așa cum subliniază mereu demagogii pro-Kremlin) este în avantajul Kremlinului.
Rusia a folosit acuzațiile sale potrivit cărora Uсraina încearcă să creeze o „bombă murdară” ca pretext pentru o escaladare mai amplă. Uсraina a invitat AIEA să inspecteze locurile despre care Rusia a afirmat că sunt folosite pentru dezvoltarea de bombe murdare. AEIA nu a găsit nicio dovadă că Uсraina ar dezvolta materiale nucleare.
Afirmațiile conform cărora Uсraina își distruge dinadins propria infrastructură nucleară civilă sunt la fel de nefondate. În realitate, Uсraina și SUA au încercat în repetate rânduri să dezamorseze tensiunile în legătură cu centrala nucleară de la Zaporojie. Rusia a întreprins multe acțiuni nesăbuite împotriva acestei centrale. A amplasat echipament militar și trupe în sediu, a folosit împrejurimile ca bază pentru atacuri cu rachete și proiectile, preluând controlul de facto asupra centralei, și a tăiat legătura cu principala sursă de alimentare cu electricitate de mai multe ori. AEIA nu a confirmat niciun bombardament sau atac ucrainean asupra centralei nici înainte și nici după acuzațiile Kremlinului în această privință.
Mitul 3: Ucraina nu există ca stat. La referendumuri, populația sa a ales să se întoarcă la Rusia.
Negarea statalității și suveranității Uсrainei este un alt discurs de dezinformare predilect pe care analiștii pro-Kremlin îl propagă de ani de zile. Însuși președintele Putin a pervertit adesea datele istorice pentru a susține că Ucraina nu a existat până când nu au creat-o bolșevicii. Ucraina este însă un stat suveran cu propria sa identitate și o istorie îndelungată.
În fapt, așa cum am menționat mai sus, Rusia a recunoscut și s-a angajat să respecte teritoriul și suveranitatea Ucrainei în 1994, atunci când a semnat Memorandumul de la Budapesta. De atunci, conducerea de la Kremlin a încălcat cu dezinvoltură Memorandumul în timp ce spunea minciuni cinice despre conținutul și presupusa încălcare a acestuia de către Ucraina. De asemenea, Rusia s-a folosit de simulacrele de referendumuri din teritoriile ocupate pentru a justifica abandonarea Memorandumului și acaparările ilegale de teritorii.
Pe scurt, Kremlinul a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a submina statalitatea Ucrainei. În aceste condiții, hotărârea cu care luptă ucrainenii pentru a-și păstra statul și identitatea sunt cu atât mai impresionante.
Mitul 4: „Ucrainenii” nu există cu adevărat, întrucât sunt, de fapt, ruși. Liderii lor naziști și uzurpatorii occidentali i-au spălat pe creier făcându-i să creadă că sunt ucraineni.
Ucrainenii din tranșee care își apără țara de atacurile rusești par să știe foarte bine cine sunt. Știu cine îi atacă, cine îi ajută să se apere și ce apără.
Cu toate acestea, propagandiștii Kremlinului, inclusiv Putin însuși, lansează adesea afirmația bizară că ucrainenii și rușii sunt un singur popor care trebuie unit, însă sub privirea tandră și iubitoare a lui Putin. În această realitate alternativă, așa-zișii ucraineni suferă de o conștiință falsă insuflată de Occident, care i-a separat de adevărata lor identitate rusă. În fapt, conform acestei logici răsturnate, Rusia nu face decât să salveze Uсraina, reintegrând-o în lumea rusă.
Întotdeauna este greu să convingi pe cineva că tu îi știi mai bine propriile interese. Este și mai greu să convingi un popor că, bombardându-l, încerci să îl salvezi. Firește că ucrainenii și rușii au multe în comun în ceea ce privește istoria și cultura. Ironia este că, lansând această invazie ilegală, Putin i-a constrâns pe ucraineni să lupte într-un război pentru independența lor care, în mod inevitabil, le va consolida identitatea ucraineană unică în loc să o slăbească.
Mitul 5: Occidentul, îndeosebi SUA, a început războiul din Uсraina. Moscova nu a avut altă opțiune decât să se apere. Acum, luptă împotriva puterii reunite a „Occidentului colectiv”, care speră să folosească războiul pentru a slăbi sau distruge Rusia. Asistența militară occidentală nu face decât să prelungească suferința Uсrainei.
Actualul război la scară largă a început atunci când Rusia a invadat Uсraina, pe 24 februarie 2022. Afirmația falsă potrivit căreia Occidentul, acționând prin intermediul Uсrainei, este de fapt agresorul nu este decât o tactică de dezinformare clasică menită să portretizeze Rusia ca o victimă a propriului război pe care a ales să-l poarte. Deși acest discurs este vădit absurd, pentru mediul informațional tot mai izolat din Rusia acesta servește drept strigăt de raliere pentru mobilizarea susținerii publice în favoarea politicilor autoritare ale Kremlinului.
Rusia nu luptă nici cu „Occidentul colectiv”. Comentatorii pro-Kremlin recurg la acest discurs ori de câte ori Uсraina primește sprijin militar de la partenerii săi occidentali sau atunci când Rusia pierde controlul asupra teritoriilor ocupate temporar din Uсraina. UE, SUA și multe state membre ale NATO au furnizat Uсrainei asistență militară pentru a o ajuta să respingă agresiunea neprovocată a Rusiei, însă nu sunt implicate în nicio luptă. Occidentul nu vrea să distrugă Rusia. Vrea ca Rusia să nu mai încerce să distrugă Uсraina.
Mitul 6: SUA finanțează programe secrete de dezvoltare a armelor biologice în laboratoare din Uсraina și din alte țări.
Poveștile născocite despre „laboratoarele biologice clandestine ale SUA” sunt un caz clasic de teorie a conspirației combinată cu o tactică de alarmare, la care Kremlinul recurge adesea pentru a distrage atenția și a deruta. Utilizată inițial pentru a obstrucționa parteneriatul dintre SUA și Ucraina pentru reducerea amenințărilor biologice, ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a readaptat o veche campanie de dezinformare pentru a justifica invazia neprovocată a Rusiei în Uсraina.
Dezinformarea pro-Kremlin caută să estompeze linia de demarcație dintre armele biologice și cercetarea biologică, insuflând frică și discreditând totodată Uсraina. Surse autorizate, inclusiv Înaltul Reprezentant pentru Dezarmare al ONU, Izumi Nakamitsu, au demontat în mod repetat afirmațiile conform cărora laboratoarele biologice finanțate de SUA din Ucraina sunt folosite în scopuri militare.
Mitul 7: Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei sunt ilegale, destabilizează economia globală și cresc costurile de trai ale cetățenilor obișnuiți din întreaga lume. Sancțiunile întăresc Rusia și au un efect de bumerang asupra economiilor europene. Cetățenii UE protestează împotriva sancțiunilor și a liderilor care le-au autorizat.
Dezinformările pro-Kremlin în legătură cu UE și sancțiunile occidentale sunt un maldăr de contradicții. Cumva, sancțiunile sunt ilegale, reprezentând o formă destabilizatoare de coerciție, dar nici nu funcționează și chiar fac Rusia mai puternică. Acest discurs de dezinformare minimalizează impactul sancțiunilor pentru publicul din Rusia și creează impresia falsă că UE se prăbușește. În plan internațional, Kremlinul vrea să suscite temeri nefondate că acțiunile Occidentului împotriva Rusiei au consecințe negative la nivel mondial.
Toate sancțiunile UE sunt pe deplin conforme cu obligațiile care decurg din dreptul internațional. Sancțiunile reduc mijloacele Rusiei de a finanța războiul și de a obține unele componente-cheie pentru complexul său industrial militar.
La începutul anului 2024, Serviciul federal rus de statistică de stat, Rosstat, a raportat că economia Rusiei a crescut cu peste 3 % în 2023. Mulți economiști cred însă că datele economice ale Rusiei sunt lipsite de transparență și fiabilitate, iar unii sugerează că statisticile sunt distorsionate.
Chiar dacă am crede cifrele Rusiei, datele macroeconomice aparent pozitive ale țării sunt, în mare parte, rezultatul trecerii sale la o economie de război. Această tranziție este axată în principal pe producția industrială de echipamente militare destinate invadării Uсrainei și o mare parte dintre acestea sunt distruse sau consumate ulterior pe câmpul de luptă, având drept consecință neglijarea altor sectoare economice. Investițiile străine directe au scăzut la un nivel nesemnificativ.
Conform datelor analizate de Institutul pentru Economii Emergente al Băncii Finlandei, întrucât Rusia își bazează redresarea pe sectoarele de activitate legate de război, îi este tot mai dificil să își mențină rata actuală de creștere a PIB-ului. Creșterea constantă a cheltuielilor publice este nesustenabilă, iar industria militară dă semne că se confruntă deja cu constrângeri de capacitate. Prioritatea acordată în prezent producției militare a deturnat resurse de la industriile civile rusești, făcând astfel mai dificil ca Rusia să se bazeze pe sectoare care constituie, de obicei, coloana vertebrală a economiilor avansate pentru asigurarea creșterii pe termen lung. Mai mult, cheltuielile armatei rusești sunt foarte mari. De exemplu, un singur atac masiv cu rachete asupra Uсrainei, la 2 ianuarie 2024, a costat Rusia circa 620 milioane USD.
Concomitent, rubla a suferit o depreciere semnificativă. Inflația crește vertiginos și există semne de supraîncălzire a economiei. Prin urmare, tot mai mulți cetățeni ruși simt presiunea financiară a războiului asupra vieții lor de zi cu zi.
Mitul 8: Europa este slabă și dezbinată. UE și liderii săi sunt doar niște marionete ale SUA. Sancțiunile UE au cauzat o penurie alimentară la nivel mondial prin interzicerea produselor agricole rusești, precum și o criză energetică prin interzicerea importurilor de petrol și gaze rusești.
Canalele mediatice pro-Kremlin prezintă frecvent statele europene ca fiind state-marionetă sau vasali ai SUA și NATO pentru a le discredita. A se vedea analiza noastră despre afirmațiile Kremlinului cu privire la suveranitatea pierdută a UE. Cu toate acestea, în februarie 2024, o UE aparent slabă și dezbinată a găsit voința politică pentru a aproba un Mecanism pentru Uсraina în valoare de 50 miliarde EUR, menit să finanțeze redresarea Ucrainei.
UE nu este inamicul Rusiei. Însă această relație bilaterală este profund afectată de invazia la scară largă neprovocată și nejustificată a Uсrainei. Consiliul European a adoptat 12 pachete de sancțiuni împotriva Rusiei și a Belarusului. Aceste restricții urmăresc slăbirea capacității Rusiei de a finanța războiul și vizează în mod specific elita politică, militară și economică responsabilă pentru invazie. Prin impunerea de sancțiuni Rusiei, UE își propune să transmită Kremlinului un semnal puternic de hotărâre și unitate și să diminueze capacitatea de război a Rusiei.
În ceea ce privește impactul internațional al sancțiunilor, sancțiunile UE au exceptări importante. Acestea exclud în mod explicit aprovizionarea cu alimente și îngrășăminte. Nu sancțiunile au fost o cauză primară a creșterii prețurilor la energie, ci invadarea Uсrainei de către Rusia, în 2022.
Mitul 9: Statele europene au nevoie disperată de petrolul și gazele rusești și, în cele din urmă, vor intra în colaps în lipsa lor.
Kremlinul are o tradiție îndelungată de folosire a energiei ca pe o armă în relațiile sale externe, iar dezinformarea face parte integrantă din această tactică. Doar că, de data aceasta, stratagema Rusiei de a intimida UE oprind fluxurile de gaze a explodat spectaculos în fața Kremlinului când Europa nu a înghețat de frig iarna. Atunci când Rusia i-a cerut Europei să aleagă între Uсraina și energia rusească, răspunsul europenilor a fost fără echivoc: Uсraina.
UE și statele sale membre au luat rapid mai multe contramăsuri pentru creșterea securității energetice, cum ar fi planul REPowerEU și planul „Să economisim gazele pentru siguranță la iarnă”, care constă în reducerea voluntară a cererii de gaze naturale cu 15 %. Rezervele subterane de gaz ale UE au fost umplute, iar în februarie 2024, erau pline în proporție de 80 %. De asemenea, Europa și-a diversificat importurile de gaze și a evitat șantajul energetic al Rusiei.
Dezinformarea pro-Kremlin încearcă, de asemenea, să creeze disensiuni în unitatea transatlantică sugerând în mod fals că UE și-a pierdut suveranitatea. Concret, canalele mediatice rusești au susținut că SUA a subjugat UE și că are numai de câștigat de pe urma turbulențelor de pe piețele globale ale energiei. Cu toate acestea, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie reprezintă o piatră de temelie a politicii energetice a UE. Ajută la consolidarea securității energetice a Europei prin prevenirea monopolizării și diversificarea concurenței de pe piața energiei.
Mitul 10: Victoria Rusiei împotriva Uсrainei este inevitabilă. Uсraina și Occidentul ar trebui să accepte acest lucru și să nu mai refuze negocierile de pace. Lumea susține Rusia mai mult decât susține Occidentul și Uсraina.
De când Rusia a lansat „războiul de trei zile”, Ucraina a stopat cu succes înaintarea invadatorilor, a schimbat cursul războiului și a eliberat un teritoriu considerabil de sub controlul militar temporar al Rusiei. De asemenea, forțele ucrainene au erodat semnificativ mijloacele militare rusești.
Tenacitatea Uсrainei în fața agresiunii copleșitoare ne-a arătat adevărata semnificație a tăriei de caracter. Sprijinul militar occidental pentru Uсraina face diferența zilnic pe câmpul de luptă și ajută Uсraina să își apere dreptul la autoapărare, care este consacrat de Carta ONU.
Propunerile Rusiei de încetare a focului sau de negocieri de pace nu sunt sincere, ci doar niște stratageme de relații publice. La o analiză atentă, dezvăluie cereri imperialiste rusești ca Ucraina să capituleze și să cedeze mai mult din teritoriul și din suveranitatea sa.
Adevărata cale către pace constă în retragerea completă a forțelor rusești în afara frontierelor recunoscute internațional ale Uсrainei și renunțarea completă la politica agresivă dusă de Rusia. Rusia a început un război neprovocat în Europa, ignorând flagrant dreptul internațional, îndeosebi Carta ONU. Pacea nu poate fi obținută lăsând Uсraina neînarmată să se confrunte cu o Rusie puternic militarizată, care îi neagă suveranitatea și nu ascunde îndemnurile populare la genocid.
În ceea ce privește susținerea la nivel mondial, trebuie remarcat că circa 40 de țări, inclusiv majoritatea națiunilor occidentale, continuă să ofere sprijin militar, umanitar și financiar Uсrainei, inclusiv China. Mai multe grupuri internaționale pentru drepturile omului, inclusiv Human Rights Watch, au publicat recent un raport în care au solicitat ca Putin și alți oficiali ruși de rang înalt să fie anchetați pentru crime de război în legătură cu atacul Rusiei asupra orașului ucrainean Mariupol. Iar Adunarea Generală a ONU a cerut cu o majoritate covârșitoare ca Rusia să își retragă toate forțele militare de pe teritoriul Uсrainei.
În schimb, Rusia are următorii aliați fermi: Belarus, Republica Democrată Coreea de Nord, Eritreea și Siria.
Mitul 11: Rusia duce un război sfânt împotriva Uсrainei fără Dumnezeu, pentru a proteja valorile tradiționale. Rusia este adevărata protectoare a creștinismului și a întregii credințe. Uсraina, uzurpată de barbarii fără Dumnezeu ai regimului de la Kiev, este fundamental malefică.
Rusia a declarat frecvent că duce o luptă sfântă împotriva Satanei pentru a-și justifica războiul împotriva Uсrainei. În primele săptămâni și luni de război, Kremlinul a recurs la acuzații de alianță profană a Ucrainei cu forțele iadului pentru a explica lipsa progreselor rusești pe câmpul de luptă.
Deseori, analiștii dezinformării pro-Kremlin, în special Vladimir Soloviov, recurg la acest discurs de dezinformare împreună cu acuzații nefondate împotriva Uсrainei și a Occidentului potrivit cărora ar încerca să distrugă Biserica Ortodoxă. Această tactică manipulatoare a luat avânt în 2019, când Biserica Ortodoxă a Uсrainei a primit statutul de biserică independentă, și din nou în noiembrie 2022, când guvernul ucrainean a anunțat că va elabora o lege prin care va interzice bisericile afiliate Rusiei.
Demonizarea Uсrainei și a susținătorilor săi occidentali, înfățișându-i ca pe niște barbari fără Dumnezeu, merge mână în mână cu dezinformarea pro-Kremlin conform căreia Occidentul vrea să distrugă „valorile tradiționale”, pe când Rusia le protejează. Acest discurs de dezinformare despre protejarea valorilor amenințate este impregnat cu dezinformări despre comunitatea LGBTIQ+, care depășesc adesea linia discursului de incitare la ură.
Mitul 12: În Uсraina, Rusia luptă împotriva imperialismului și neocolonialismului occidental și pentru o ordine mondială multipolară, în care țările nu se amestecă una în treburile alteia.
Regimul de la Kremlin a căutat de multă vreme să se prezinte public ca anti-imperialist și anti-colonialist. Cu toate acestea, războiul brutal de agresiune al Rusiei împotriva Uсrainei a expus propriile sale ambiții imperiale și colonialiste față de vecinii săi din Europa, Caucaz și Asia.
Lansând un război în estul Uсrainei în 2014, anexând ilegal Crimeea în același an și declanșând invazia la scară largă din 2022, Rusia a încălcat grosolan dreptul internațional și Carta ONU, amenințând pacea, securitatea și stabilitatea mondiale.
La 2 martie 2022, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție de respingere a invaziei brutale a Uсrainei de către Federația Rusă și a solicitat Rusiei să își retragă imediat forțele și să respecte dreptul internațional.
În octombrie 2022, Adunarea Generală a ONU a votat covârșitor pentru condamnarea încercărilor Rusiei de a anexa patru regiuni ocupate temporar din Uсraina, în urma unor simulacre de referendumuri.
Condamnarea la nivel mondial a agresiunii militare a Rusiei împotriva unui vecin pașnic arată că Rusia este singură și izolată.
Mitul 13: Uсraina este un stat nazist malefic condus de lideri naziști. Prin urmare, însăși existența sa amenință Rusia. Rusia luptă pentru a-și conserva istoria. Întreaga Europă a susținut invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă, la fel cum Europa susține acum Uсraina nazistă. Rusia continuă Marele Război Patriotic în Uсraina pentru a scăpa lumea de naziști.
Poate că mitul fundamental al agresiunii Rusiei împotriva Uсrainei este acuzația că Uсraina, ucrainenii și identitatea ucraineană sunt toate naziste într-un fel. Această acuzație a fost întotdeauna absurdă și ar fi de râs dacă intenția Kremlinului de a acționa în consecință nu ar fi fost criminală. Fără această spoială, liderii ruși nu ar putea justifica agresiunea lor împotriva Uсrainei. Așadar, o repetă iar și iar și iar.
Însă acest mit nu face doar să justifice invadarea ilegală a Ucrainei de către Rusia. Servește, de asemenea, ca bază pentru potențialul genocid al Rusiei împotriva limbii, culturii, statului și chiar poporului ucrainean, așa cum am menționat deja. În imaginația naționaliștilor radicali ruși, Uсraina este „anti-Rusia” care se opune Rusiei, așa cum antimateria se opune materiei, iar simpla sa existență este o amenințare mortală. Kremlinul ajunge să eticheteze drept nazist pe oricine se opune agresiunii sale împotriva Uсrainei, inclusiv, de exemplu, Canada.
Am urmărit îndeaproape modul în care Kremlinul a folosit discursul „spectrului nazist” ani la rând. Kremlinul a utilizat mereu această temă recurentă de dezinformare convenabilă pe toată durata războiului pentru a dezumaniza și denigra ucrainenii. Portretizarea de către Putin a Rusiei ca îmblânzitorul modern al nazismului este un exemplu clasic de proiecție – un mod în care Kremlinul abate vinovăția de la propriile sale acțiuni distructive.
Acuzațiile că întreaga Europă a sprijinit invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă sunt mai mult decât bizare. Acestea răstoarnă istoria. În fapt, până în 1942, coaliția anti-Hitler a inclus 26 de state, precum și guvernele din exil ale țărilor europene ocupate. Invocarea de către Rusia a luptei împotriva nazismului pentru a declanșa o reacție psihologică sau emoțională puternică nu este doar manipulatoare, ci și de-a dreptul ridicolă, în special având în vedere cotirea Kremlinului către o retorică antisemitică fățișă.
