Kremlinul strigă „rusofobie” în Kazahstan și în Asia Centrală

Mantra Kremlinului

În ianuarie 2024, guvernul kazah a redenumit mai multe gări. Gara 26 a devenit Zhetitobe, Koscheku a devenit Kosshoky. Nimic deosebit. Până când Tina Kandelaki, directoarea adjunctă a Gazprom-Media și o susținătoare de seamă a agresiunii ruse împotriva Uсrainei, a afirmat pe canalul ei privat de Telegram că modificarea ortografiei unor denumiri din rusă în kazahă relevă înlocuirea limbii ruse în Kazahstan.

Potrivit lui Kandelaki, utilizarea ortografiei kazahe în Kazahstan este o tendință periculoasă, așa cum „ne demonstrează experiența țărilor baltice”. Mai întâi, spune aceasta, scriu „Oral” în loc de „Uralsk”, apoi închid școlile rusești, demolează monumentele sovietice și lasă pensionarii să înghețe de frig. Nu este o noutate că mașinăria de dezinformare pro-Kremlin ajunge la concluzii exagerate și face predicții iresponsabile.

Aceasta încearcă să convingă prin exploatarea emoțiilor, precum și prin utilizarea unor discursuri deja consacrate, testate în alte părți ale lumii. Discriminarea împotriva limbii ruse și a rușilor în Kazahstan, în țările baltice și în alte țări este un discurs clasic de dezinformare, documentat pe larg în baza de date EUvsDisinfo.

La acea vreme, postarea lui Kandelaki a stârnit o reacție ostilă din partea publicului kazah, care a arătat că nu există nicio înlocuire a limbii ruse și că societatea kazahă are dreptul de a-și descotorosi țara de trecutul său colonial. Kandelaki a reacționat cu o a doua postare. Aceasta a scris că respingerea istoriei este o activitate periculoasă „pentru cei care trăiesc pe Pământ și nu își iau zborul în spațiu”. Ar veni Occidentul să ajute Kazahstanul, a întrebat aceasta? Nici măcar nu a interzis filmul Borat.

Schimbarea denumirilor gărilor și ocazia de a „demasca” „Occidentul malefic” nu au fost trecute cu vederea de notoriul Andrei Lugovoi, membru al Dumei de Stat din Rusia, căutat de poliția britanică pentru suspiciunea că l-ar fi otrăvit pe Alexander Litvinenko la Londra. În materialul său video difuzat în martie 2024, Lugovoi a reluat un discurs familiar despre „anglo-saxoni” care ar incita la rusofobie și la revoluții colorate folosindu-se de ONG-uri și mass-media. Această mantră a Kremlinului este repetată de numeroase ori și în multe locuri.

Așa-numitele „puncte de vedere personale”…

La fel ca Lugovoi și Kandelaki, alte figuri politice și publice ruse, dar și „experți” nu s-au ferit să își exprime punctele de vedere, cum ar fi: „teritoriul Kazahstanului este un dar de la Rusia” sau „kazahii nu au existat înainte de revoluția rusă”.

În mod oficial, purtătorul de cuvânt al Kremlinului s-a distanțat de declarațiile care puneau sub semnul întrebării statalitatea Kazahstanului, chiar și atunci când erau făcute de membri ai partidului aflat la putere. La acea vreme, Kremlinul le-a numit „exprimări ale unor puncte de vedere personale”. Aceste opinii personale sunt însă exprimate fără sfială la televiziunea rusă strâns controlată de stat. Ministerul de Externe al Kazahstanului a reacționat, interzicând intrarea în țară a unora dintre aceste persoane, cel puțin în mod public, la fel cum a procedat și cu Tina Kandelaki.

Aceste „exprimări ale unui punct de vedere personal” nu au încetat și ajung la publicul kazah nu doar prin internet, ci și prin intermediul televiziunilor. Zeci de canale mediatice sponsorizate de statul rus funcționează în Kazahstan și pot fi urmărite la televizor. Acestea constituie un mijloc prioritar de a influența publicul kazah cu viziunea despre lume și discursurile Moscovei. Principala televiziune de stat rusească, Pervîi Kanal, are un centru editorial mare în Kazahstan, care produce și difuzează în mod liber și activ ediția Pervîi Kanal pentru Asia Centrală.

… Să fie, oare, „personale”?

„Punctul de vedere personal” poate fi un mod convenabil de a pretinde că te distanțezi de ceva, când de fapt, în esență, ești de acord. Poate că unii își amintesc că, în ianuarie 2021, Margarita Simonian, redactor-șef al RT/Russia Today, s-a deplasat la manifestația pentru „Donbasul rusesc” organizată în Donețk, orașul ucrainean ocupat de ruși/separatiști, pentru a susține anexarea de către Rusia a acestei părți din țară. Ministerul rus al Afacerilor Externe a încercat să facă lumea să creadă că Simonian „doar și-a exprimat opiniile personale”. Toată lumea știe ce s-a întâmplat după un an.

Stârnirea de emoții

„Rusofobia” nu este singurul subiect exploatat de propaganda pro-Kremlin. Există o panoplie de metode clasice ale Kremlinului, care vizează nu doar Kazahstanul, ci și Asia Centrală în general.

Una dintre acestea este afirmația că „Rusia este împinsă afară din regiune”. Kremlinul se portretizează iar și iar ca o victimă și construiește acest discurs propagându-l în spațiul informațional. De asemenea, adaugă propria sa proiecție despre „adevăratele scopuri ale Occidentului” în regiune – aparent, să o destabilizeze. Poate că vă întrebați care sunt dovezile concrete pentru acest plan. De ce ar fi nevoie de dovezi, când spațiul informațional a fost asaltat ani de zile de teorii ale conspirației perfect eficiente? Nu doar în Asia Centrală, ci și în întreaga lume.

Să iasă la înaintare armele biologice pentru a însenina ziua

O abordare similară – nici vorbă de fapte, doar alarmism – este folosită pentru a promova povestea înfricoșătoare despre laboratoarele biologice amenințătoare care sunt în construcție în țări din Asia Centrală. Dacă adăugăm afirmația că SUA/Washingtonul/CIA-ul sunt în spatele acestor laboratoare, atunci poveștile prind garantat la public. Nu contează că autoritățile locale subliniază rolul civil și de sănătate publică al laboratoarelor și neagă orice intenție ofensivă a unui astfel de proiect; scopul poveștilor este să provoace frică.

De-a lungul anilor, mașinăria de dezinformare pro-Kremlin s-a antrenat să apese butoanele emoționale potrivite pentru a răspândi confuzie în rândul societăților, fie că este vorba de „agenda LGBTQ malefică” sau de „extremismul orchestrat”.

Lipsa spiritului critic

Canalele mediatice independente și verificatorii veridicității informațiilor din Kazahstan și din regiune încearcă să umple acest gol ridicând problema afluxului de dezinformare pro-Kremlin și discutând despre problemele legate de limbă.

Cu toate acestea, canalele pro-Kremlin locale pun la încercare eforturile lor, venind cu acuzații potrivit cărora „Occidentul” promovează o agendă anti-rusească în spațiul informațional kazah prin „jurnaliști controlați din exterior”. În acest fel, creează neîncredere, de exemplu în legătură cu relatările despre invadarea Uсrainei de către Rusia, și asociază discursul despre rusofobie cu o temă clasică de dezinformare, potrivit căreia „Occidentul” ostil încearcă să încercuiască și să destabilizeze Rusia.

Inocența imperială

Acuzațiile de rusofobie și avertismentele referitoare la un „Occident malefic” se încadrează bine în ceea ce intelectualii Botakoz Kassymbekova și Erica Marat au conceptualizat ca fiind „inocența imperială”.

„Propaganda Kremlinului se bazează pe ideea că Rusia este atât o victimă a Occidentului, cât și îndreptățită la o dominanță regională în fostele teritorii sovietice. Într-o astfel de închipuire imperială rusească, impunerea limbii, culturii și dominației rusești asupra populațiilor non-ruse nu înseamnă colonialism, ci un dar al măreției”.

În același timp, afirmă că „elitele politice rusești se așteaptă la loialitate din partea fostelor colonii sovietice, care include cunoașterea limbii ruse, loialitatea politică și unitatea în fața influenței occidentale.” Citiți mai multe în articolul lui Maksim Eristavi intitulat „Cinci mituri care au ajutat colonialismul rus să rămână ascuns în văzul tuturor”, aici, pe EUvsDisinfo.

Ocrotirea sufocantă

În timp ce Kremlinul este ocupat să acuze „Occidentul” de rusofobie și degradare morală, acesta se prezintă și ca apărător al valorilor morale și ocrotitor al multor națiuni. Această ocrotire pare a fi însă foarte selectivă. De exemplu, să ne amintim de povestea cântăreței pop Manizha, reprezentanta Rusiei la concursul muzical Eurovision din 2021. La acea vreme, a fost acuzată că insultă femeile ruse și rușii în general. Era vorba de o femeie care trăia în Rusia și își clădea o carieră acolo. S-a născut însă în Tadjikistan.

În prezent, tadjicii, dar și alte persoane provenite din alte țări din Asia Centrală care trăiesc și lucrează în Rusia plătesc prețul după atacul mortal de la Crocus City Hall, pe care Kremlinul încearcă neîncetat să îl atribuie Uсrainei și „Occidentului”, în timp ce serviciile de securitate rusești de pe teren arestează și persecută grupuri din Asia Centrală în întreaga Rusie.

Această xenofobie a luat o asemenea amploare, încât guvernele din Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan au făcut declarații în care i-au sfătuit pe cetățenii lor să nu participe la evenimente publice în Rusia și să rămână acasă. Mulți lucrători migranți din Asia Centrală sunt angajați în sectorul construcțiilor din Rusia și efectuează adesea munci manuale grele.

În timp ce republicile din Asia Centrală își dezvoltă societățile și își extind relațiile internaționale, inclusiv cu UE, Moscova dă dovadă de paranoia și un imperialism perimat. Lătratul la Occident este un simplu reflex pavlovian.