Inima țării în flăcări
Săptămâna trecută, mașinăria de dezinformare pro-Kremlin luase deja în vizor două dintre țintele sale preferate, UE și Uсraina, pregătindu-se să ridiculizeze și să denigreze Summitul UE, însă apoi s-a întâmplat inimaginabilul. Pe 22 martie, cel mai sângeros atac terorist de pe teritoriul Rusiei din ultimele două decenii a luat viețile a cel puțin 137 de persoane care participau, fără a bănui nimic, la un concert organizat la Crocus City Hall, la periferia Moscovei. Acest act de terorism deplorabil și tragic a declanșat o adevărată frenezie de dezinformări, conspirații și retorică manipulatoare din partea analiștilor dezinformării pro-Kremlin.
O reacție instinctivă
Pentru cei care urmăresc de ceva vreme tacticile de dezinformare pro-Kremlin, reacția inițială a portavocelor Kremlinului la atacul terorist nu a fost surprinzătoare – acuzații zgomotoase și fără echivoc împotriva „Uсrainei naziste” ca presupusă responsabilă pentru atac, în pofida faptului că gruparea teroristă islamistă ISIS și-a asumat responsabilitatea și chiar a distribuit un videoclip groaznic din timpul atacurilor care coroborează afirmațiile sale.
Noțiunea de teroriști islamiști care atacă chiar în inima Rusiei și îi dau foc nu se potrivea însă cu discursul general de dezinformare pro-Kremlin, care demonizează Uсraina ca „stat terorist”. Prin urmare, reacția inițială a fost respingerea afirmațiilor ISIS ca fiind false și învinovățirea Ucrainei cu înverșunare. În fapt, șeful mincinoșilor de la Kremlin a avut nevoie de aproape trei zile pentru a recunoaște culpabilitatea „islamiștilor radicali” pentru atac.
În realitate, nu a fost vorba doar de o reacție instinctivă din partea canalelor de dezinformare pro-Kremlin. Se pare că acestea au primit ordine directe de la Kremlin să sublinieze în relatările despre atacuri că există posibile urme de „implicare ucraineană”. Nu este prima dată când Kremlinul emite astfel de „temnik” pentru a controla relatările din mass-media. A se vedea un alt exemplu recent aici.
Cu toate acestea, discursul de dezinformare „Uсraina a făcut asta” nu a fost la fel de incontestabil pe cât și-ar fi dorit Kremlinul, întrucât chiar și Lukașenko din Belarus, unul dintre cei mai apropiați lachei ai Kremlinului, a contrazis afirmațiile lui Putin referitoare la implicarea ucraineană în atacul terorist.
Clasica întrebare: „cine are de câștigat”?
Promotorii dezinformării de la Kremlin au o stratagemă retorică utilă pentru a încerca să asocieze probleme sau evenimente aparent fără legătură. Își pun întrebarea aparent sinceră: „cine ar avea de câștigat?”, iar apoi îi lasă pe diseminatorii loiali ai conspirațiilor să preia frâiele. Este exact ceea ce a făcut Putin după ce și-a făcut curaj să se adreseze națiunii ruse îndurerate, după aproape o zi de la atac. Încă o dată, în realitatea distorsionată a Kremlinului, această retorică a fost folosită în încercarea de a asocia ISIS cu Uсraina. Nu vă lăsați înșelați, am mai văzut această stratagemă deșănțată de multe ori.
Ați ghicit, anglo-saxonii sunt din nou de vină
De obicei, Kremlinul are un răspuns pregătit la întrebarea „cine are de câștigat?”. În mod previzibil, la fel s-a întâmplat și după 22 martie. După ce Putin a adresat public această întrebare, s-a revărsat un potop de conspirații și acuzații nefondate. Începând de la afirmațiile că ISIS a fost creată de Occident, care folosește gruparea pentru a ataca Rusia, până la afirmațiile că Regatul Unit și SUA au furnizat teroriști ISIS armatei ucrainene și afirmații mai bizare că sala Crocus City Hall a fost incendiată folosind aceleași substanțe chimice ca în incendiul de la Notre Dame sau că mass-media din Occident dă dovadă de solidaritate cu teroriștii ISIS.
Din nou, numitorul comun al tuturor acestor acuzații nefondate este că „notoriii anglo-saxoni” s-ar afla în spatele tuturor acestor fapte. Obsesia Kremlinului cu anglo-saxonii este evidentă. Aceștia par să fie pretutindeni – de la doborârea avioanelor rusești de transport militar până la aruncarea în aer a barajelor hidroelectrice și a gazoductelor.
Deși această obsesie ar putea părea la limita patologicului, astfel de acuzații constante împotriva unui grup care întruchipează Occidentul în viziunea Kremlinului constituie, de fapt, esența unuia dintre cele mai prolifice discursuri de dezinformare pro-Kremlin – acuzația nefondată că Rusia duce un război existențial împotriva „Occidentului colectiv”. Am mai scris despre aceste eforturi conștiente de a suscita o mentalitate de națiune asediată în Rusia.
Invidie meschină
Înaintea atacului terorist, principalul subiect disecat de alocutorii pro-Kremlin în „discuțiile” lor televizate nesfârșite a fost întâlnirea Consiliului European și a Consiliului de Asociere UE-Uсraina. În ceea ce poate fi descris doar ca un acces de invidie meschină, canalele mediatice pro-Kremlin au încercat să denigreze relația tot mai strânsă dintre UE și Uсraina, calificând-o pe prima ca falimentară și pe cea din urmă ca toxică.
Discursul de dezinformare „UE este falimentară și nu poate ajuta Uсraina” a fost susținut rapid prin asocierea cu chestiunea posibilei utilizări a fondurilor rusești înghețate pentru reconstrucția Uсrainei și exultare când UE nu a ajuns la nicio decizie. De asemenea, canalele mediatice pro-Kremlin au respins întru totul perspectivele ca Uсraina să adere la UE și au ridiculizat ideea de a trimite trupe UE sau NATO în Uсraina, susținând în continuare că Occidentul nutrește intenții agresive față de Rusia.
După ce în prima jumătate a săptămânii au portretizat Uсraina ca fiind eșuată, slabă și în faliment, agenții dezinformării de la Kremlin au trebuit să se sucească cu 180 de grade pentru a prezenta Uсraina ca fiind creierul operațiunii teroriste, care ar fi tras toate sforile. Acest lucru ar putea părea straniu pentru jurnaliștii cu standarde editoriale și o fărâmă de integritate, însă pentru portavocele Kremlinului, este doar o altă zi în care susțin că albul este negru. Nu vă lăsați înșelați.
Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo:
- Au trecut zece ani de la anexarea ilegală a Crimeei, astfel că canalele mediatice pro-Kremlin și-au concentrat din nou privirea manipulatoare asupra peninsulei ucrainene anexate, răspândind minciunile și dezinformările lor obișnuite în legătură cu acapararea flagrantă a acestui teritoriu de către Rusia în 2014. De această dată însă, a existat și o abordare mai creativă – acuzația că ONU neagă ecocidul pe care Uсraina l-ar fi comis în Crimeea, prin sistarea accesului la apă. Deși alimentarea cu apă a Crimeei a fost, într-adevăr, oprită în 2014, Ucraina a stabilit condiții clare, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU din 27 martie 2014, pentru reluarea alimentării cu apă. Rusia a refuzat categoric aceste condiții. Experții ONU insistă că, în conformitate cu dreptul internațional, Kremlinul are responsabilitatea primară de a garanta accesul la apă pentru populația civilă din Crimeea. Drept urmare, Kremlinul dă vina acum pe ONU.
- Analiștii dezinformării de la Kremlin tind să vadă spioni și conspirații pretutindeni. Așadar, într-o proiecție freudiană clasică a propriilor vicii ale Rusiei, aceasta acuză misiunea UE în Armenia că servește scopului de colectare de informații. Această afirmație a fost făcută în contextul ratificării de către Armenia a Acordului dintre Republica Armenia și Uniunea Europeană privind statutul misiunii din Armenia, precum și al deciziei Consiliului Afaceri Externe al UE de extindere a misiunii și de creștere a numărului de observatori. Încă de la început, această misiune exclusiv civilă a fost complet transparentă cu privire la planurile sale de funcționare în cadrul a șase centre.
- O altă temă clasică reluată la nesfârșit în repertoriul dezinformării de la Kremlin este afirmația absurdă că extinderea NATO este de vină pentru ostilitățile din Uсraina. Acest discurs pro-Kremlin recurent despre extinderea NATO urmărește să justifice războiul de agresiune al Rusiei împotriva Uсrainei ca fiind un act de autoapărare. Rusia este singura responsabilă pentru războiul declanșat împotriva Ucrainei. A fost decizia personală a lui Putin de a invada Uсraina și de a începe cel mai mare conflict militar din Europa de după Al Doilea Război Mondial. A se vedea seria noastră în 6 volume de demontări ale afirmațiilor lui Putin: „Ce a spus și ce vrea să spună cu adevărat” – vol. 6.
