Transformarea războiului într-o cruciadă
La începutul lunii mai, propaganda de stat rusă este reglată pe două frecvențe: suscitarea sprijinului pentru Putin înaintea reîncoronării lui din 7 mai și erodarea perspectivelor de pace și a susținerii pentru Uсraina, mai ales în societățile occidentale. Volumul este dat mai tare pretutindeni.
Străzile Moscovei sunt împânzite cu (și mai multe) imagini ale lui Putin, dar și cu imagini eroice cu soldați și bannere care îndeamnă la rememorarea bătăliilor din anii 1940. Ziua de 7 mai va lăsa apoi loc zilei de 9 mai, data tradițională a sărbătoririi Zilei Victoriei, o piatră de temelie a rațiunii de a fi a Rusiei moderne.
Nu aduceți vorba despre victime
Ceva s-a schimbat însă în aceste zile. Străzile rusești sunt pline cu și mai multe imagini cu Isus Hristos și au apărut vești că nu va mai avea loc marșul Regimentului Nemuritor. Inițial, marșul a fost o inițiativă a maselor în onoarea veteranilor decedați, pe care Kremlinul și-a însușit-o. Aceste marșuri ale „Regimentului Nemuritor” au reunit milioane de ruși obișnuiți. Până la sfârșitul anilor 2010, au devenit cele mai mari demonstrații publice din istoria recentă a Rusiei și au afișat o atmosferă festivă.
Acum, cu numărul mare, dar secret de victime ale războiului nedeclarat împotriva Uсrainei – așa-numita „operațiune militară specială” – nu este dificil să ne imaginăm problema de relații publice a Kremlinului, dacă cetățenii ar înlocui fotografiile mândrilor veterani din Al Doilea Război Mondial cu fotografii ale unui tată, fiu sau frate ucis recent pe câmpul de luptă din Uсraina.
Anul trecut, marșul a fost anulat la jumătatea lunii aprilie, dar a fost înlocuit cu îndemnuri ca oamenii să participe la parade virtuale online. Anul acesta, anularea a fost motivată de „îngrijorări legate de securitate” nespecificate. În schimb, o deputată obscură din Dumă, Elena Țunaeva, a încurajat discret cetățenii să își aleagă propriul mod de a onora veteranii începând cu 1 mai și să continue în orice zi, oriunde și în orice formă doresc. Nu prea este însă o mișcare în masă care să atragă imaginile pompoase dorite.
În cruciadă
Anul acesta, se pune accentul pe sacrificii, inclusiv pe sacrificiul suprem, și pe ridicarea în slăvi a Patriei. Dacă mergeți pe străzile din Rusia, vi se vor da asigurări că Putin își primește binecuvântarea de la Isus Hristos. Isus s-a sacrificat pentru o cauză nobilă. Mesajul promovat în principalele programe ale televiziunilor de stat rusești este că viața ta are un scop superior celui de a o trăi, pur și simplu.
Nu putem decât să presupunem că discursurile oficiale rusești din zilele următoare vor accentua caracterul aproape sfânt al misiunii Rusiei împotriva necredincioșilor și vor conține doze mari de acuzații împotriva „naziștilor” imaginari sau a „juntei de la Kiev / regimului neo-nazist”. În realitate, aceste denigrări sunt doar o formă de a-i caracteriza pe cei care au opinii politice diferite.
Zdrobirea speranțelor de pace
Statul rus și canalele mediatice pro-Kremlin și-au ajustat campania împotriva conferinței de pace care urmează să aibă loc pe 15 și 16 iunie în Elveția. Față de săptămânile precedente, terminologia a devenit mai dură. Acum, canalele mediatice ridiculizează fățiș și denigrează conferința. Ambasadorul Rusiei în Elveția, despre care ne-am fi putut imagina că ar putea participa, a susținut că [conferința] „se va transforma într-o campanie de relații publice zgomotoasă, dar fără conținut”.
Subminarea alegerilor europene
Alegerile viitoare pentru Parlamentul European din 6-9 iunie nu sunt un subiect abordat frecvent și în mod specific de canalele mediatice pro-Kremlin. Comentatorii fac însă eforturi să critice Parlamentul pentru că nu ar reflecta voința oamenilor sau că s-ar amesteca fără drept în treburile Rusiei. De asemenea, discreditează deciziile și politicile UE, mai ales sancțiunile împotriva Rusiei, calificându-le drept iresponsabile din punct de vedere economic.
Între timp, în Belarus, pregătiți-vă pentru invazia opoziției
Nu puteam trece cu vederea doctrina militară adoptată recent de forțele din Belarus. În discursul său în fața Adunării Populare din Belarus, din 25 aprilie, Lukașenko a susținut că reprezentanții opoziției din Belarus, care au părăsit țara, plănuiesc nici mai mult, nici mai puțin decât să pună stăpânire pe raionul Kobryn din vestul Belarusului și să îl predea apoi trupelor NATO. Ducând lucrurile și mai departe, statul rus și canalele mediatice pro-Kremlin au retransmis afirmațiile potrivit cărora Minskul ia în considerare posibilitatea de a recurge la măsuri preventive pentru a descuraja agresiunea. Sună fantezist? În lumea lui Lukașenko, această fantezie necesită remobilizarea mai multor batalioane în vest.
Nu, aceasta denotă o neînțelegere a succesiunii evenimentelor. Realitatea este că discuțiile despre armele nucleare își au originea la Moscova. Contrastul cu perioada Războiului Rece este vădit, când fiecare lider știa despre opțiunea nucleară, dar puțini vorbeau despre aceasta. Un astfel de comportament era considerat nesăbuit și reprobabil. În prezent, amenințarea frecventă cu armele nucleare de către înalții oficiali ruși are un efect opus intenției Moscovei. Varșovia are în vedere o apărare poloneză mai consolidată, de la cheltuieli semnificative pentru apărare până la refuzul de a ceda șantajului nuclear.
Discursul de dezinformare referitor la „elitele împotriva poporului” face parte din repertoriul clasic al Kremlinului. Îl vedem din nou, dar de această dată prin prisma alegerii recente a lui Putin, dar și a viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European. Manualul de manipulare al Kremlinului este menit să semene neîncredere în societățile europene și este înțesat cu afirmații menite să târască în noroi alegerile și întregul model liberal democratic, astfel încât publicul rus să fie mulțumit de propria societate, chiar dacă are foarte puține de spus în „alegerile” manipulate.
Nici această afirmație nu este adevărată, deși canalele mediatice repetă minciuna și denaturează spusele. De fiecare dată când se abordează discuțiile de pace, Moscova strigă că a vrut pace de mult timp. Ați putea întreba: de ce ați invadat țara dacă v-ați dorit pace? Bineînțeles că canalele mediatice intenționează să tulbure apele înaintea zilei de 9 mai și a conferinței de pace din 15-16 iunie din Elveția, așa cum am menționat mai sus. Dacă face cineva efortul să verifice faptele, este clar că discuțiile din primăvara anului 2022 de la Istanbul nu s-au apropiat de obținerea vreunui acord de pace. Dacă nu aveți însă timp să verificați veridicitatea informațiilor, am făcut noi acest lucru pentru dumneavoastră.
La fel cum am verificat veridicitatea informațiilor și am demontat afirmații în peste 17 000 de alte cazuri de dezinformare și manipulare pro-Kremlin, pe care le găsiți în baza noastră de date. Această colecție bogată o face să fie cea mai mare bază de date de acest fel din lume, structurată și accesibilă publicului.
