Salutări din Rusia: o călătorie de la Kiev până în Coreea
Până nu demult, sloganul „De la Vancouver la Vladivostok” a întruchipat un sistem de relații internaționale clădite pe cooperare sau, cel puțin, pe un cadru stabil. În vastul „sistem Helsinki al OSCE”, capitalele statelor membre se întindeau de pe coasta vestică a Americii de Nord până în Europa și Extremul Orient al Rusiei.
De la contact la conflict
În Rusia, abordarea s-a schimbat, așa cum a arătat săptămâna trecută, cu o activitate întinsă practic pe aceeași arie geografică. Trolii și manipulatorii pro-Kremlin au avut o săptămână plină, în care au încercat să stăvilească un val de evoluții care au fost stimulate tocmai de acțiunile Moscovei. S-au evidențiat campaniile care încearcă să mascheze aspirațiile vădite ale Rusiei în domeniul politicii de forță. De exemplu, Kremlinul a încercat să prevină, să încetinească sau să blocheze procesul de integrare euroatlantică a Ucrainei după deciziile UE și NATO, să strice planurile de pace, să dea vina pe Armenia pentru că și-a diversificat relațiile internaționale și să blocheze eforturile internaționale de a limita programul de arme nucleare al Coreei de Nord.
Defăimarea Kievului și a altora pentru atacurile de la Crocus City Hall
În ultimele săptămâni, două dintre cele mai importante subiecte ale Kremlinului au convers: așa-numita „operațiune specială” sau războiul împotriva Ucrainei și atacul terorist de la Crocus City Hall, de lângă Moscova, din 22 martie.
Baza noastră de date ilustrează faptul că mass-media de stat rusească încă încearcă să coreleze aceste evenimente și să facă publicul din țară și cel internațional să creadă că, deși ISIS și-a asumat responsabilitatea pentru atac și cetățenii tadjici cu contuzii severe au mărturisit că l-au comis, tot Uсraina ar sta în spatele acestuia. A se vedea demontările acestei afirmații aici și aici. În spatele Uсrainei s-ar afla însă forțele sinistre ale SUA, UE și ale Regatului Unit.
Dimitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte al Federației Ruse, și-a păstrat obiceiul de a profera amenințări nucleare oribile, însă acum încearcă și să dea vina pe Statele Unite, Regatul Unit și liderii francezi și germani pentru că ar fi încredințat ISIS sarcina de a comite atacurile de la Crocus City Hall. Între timp, relatările de la fața locului continuă să documenteze modul în care serviciile de securitate rusești persecută acum muncitori migranți din Asia Centrală.
S-a declanșat o controversă când secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei și fost director al FSB, Nikolai Patrușev, a acuzat ambasada Uсrainei în Tadjikistan că angajează localnici în legiunea sa străină pentru a lupta împotriva Rusiei. Firește că autoritățile ucrainene și tadjice au respins această afirmație nefondată, menită să creeze iluzia unui mare cuib de șerpi.
Aspirațiile euroatlantice ale Uсrainei și reflexul celui de „Al Treilea Război Mondial”
Următorul „front” al Kremlinului încearcă să blocheze dorința Uсrainei de a se apropia de UE și NATO. Decizia liderilor UE de a deschide negocierile de aderare cu Uсraina, în decembrie 2023, a dat o lovitură serioasă trolilor Kremlinului. Întâlnirile mai recente au implicat UE, NATO și Uсraina, astfel că provocarea pentru troli a devenit din ce în ce mai mare.
Decizia NATO de a se pregăti să își asume un rol mai important în coordonarea fluxului de ajutoare pentru Uсraina, care a avut loc bilateral sau în formatul Ramstein, a declanșat ceea ce poate fi numit reflexul de alarmism cu privire la „Al Treilea Război Mondial”. Kremlinul etichetează din ce în ce mai frecvent orice mișcare ce contravine dorințelor Moscovei și care implică SUA, NATO și orice capacități militare semnificative, cum ar fi avioanele sau rachetele din orice țară ca „având drept consecință confruntarea inevitabilă dintre Rusia și NATO/Europa/[țara în cauză]” sau „o confruntare directă”. Altminteri, așa cum a afirmat Putin după realegerea lui, suntem „la un pas de Al Treilea Război Mondial”.
Cui îi aparține apelul la pace?
De când au fost făcute publice planurile pentru o viitoare conferință de pace în Uсraina, în ianuarie, la Forumul Economic Mondial de la Davos din 2024, ministerul rus de externe și canalele mediatice de stat s-au străduit din răsputeri să submineze acest proces. Vestea despre o viitoare reuniune în iunie – un summit global pentru pace organizat în Lucerna, Elveția – a accelerat activitatea Moscovei.
În loc să folosească ca punct de plecare planul de pace în 10 puncte al președintelui Zelenski, Lavrov a apelat din nou la reprezentanții din America Latină, Orientul Mijlociu, Africa și Asia la Moscova, elogiindu-i ca „majoritate globală”, înainte de a merge în vizită în China. În spatele fațadei unui parteneriat ruso-chinez egal, obiectivul evident este de a-i ține departe de Lucerna pe chinezi, de a căuta stăruitor sprijinul Beijingului și de a lăuda „cele 12 puncte” ale planului chinez, care, de altfel, nu au fost promovate în mod activ. Acesta din urmă este departe de a fi un plan, o foaie de parcurs sau un proiect, ci mai degrabă o schiță a dorințelor Chinei în ceea ce privește Uсraina.
Între timp, revenim la Armenia
Un alt subiect important din cursul săptămânii a fost intensificarea atacurilor verbale rusești și a încercărilor de a manipula spațiul informațional din Armenia și în legătură cu aceasta. Principala sarcină este de a împiedica guvernul armean să își diversifice parteneriatele internaționale. O sarcină separată este defăimarea misiunii UE în Armenia, așa cum am documentat detaliat aici.
Erevanul și-a dat seama că Rusia nu a fost în măsură să ajute Armenia cu ocazia campaniei întreprinse de Azerbaidjan în Nagorno-Karabah. Faptul că Moscova nu a putut sau nu a dorit să ajute a fost mai puțin important decât rezultatul final: regiunea Nagorno-Karabah a fost lipsită de apărare. Acum, Armenia și-a suspendat participarea la OTSC condusă de Moscova și nu va lua parte la reuniunile miniștrilor de externe ai CSI de la Minsk, din 12 aprilie.
Reuniunea la nivel înalt UE-SUA-Armenia, care a avut loc la Bruxelles, pe 5 aprilie, și în cadrul căreia UE și SUA au convenit să furnizeze Armeniei sprijin economic în valoare de 270 milioane EUR, respectiv 65 milioane USD, a fost ținta unor ample critici și atacuri verbale în întregul ecosistem pro-Kremlin. Guvernul rus și canalele mediatice pro-Kremlin au numit reuniunea de la Bruxelles ca fiind „catastrofală pentru Armenia” și „o demonstrație de «joc geopolitic periculos», [la fel ca] îndreptarea spre Occident și dezvoltarea accelerată a legăturilor cu SUA și UE [unde] conducerea armeană nu este capabilă să aibă garanții de securitate”. O tactică clasică a Kremlinului este încercarea de a diviza poporul de guvernul său.
Iar acum, ne îndreptăm spre Coreea de Nord
Manipularea și dezinformarea pot veni și sub forma tăcerii și a ascunderii faptelor. Acțiunile Rusiei când vine vorba de Phenian sunt un astfel de exemplu. Având în vedere cât de importantă este aprovizionarea cu arme din Coreea de Nord pentru operațiunile de război ale Rusiei împotriva Uсrainei, ecosistemul pro-Kremlin furnizează puține informații despre cooperarea dintre cele două țări. Informațiile și imaginile din satelit disponibile demonstrează însă că Coreea de Nord livrează cantități enorme de muniție de artilerie și alte arme Rusiei.
Este stânjenitor pentru canalele mediatice rusești și analiștii pro-Kremlin că mândra moștenitoare a puterii militare a Uniunii Sovietice a fost nevoită să ceară ajutorul unei țări atât de sărace precum Coreea de Nord. Și de la o țară în privința căreia, în ultimii 18 ani, Consiliul de Securitate al ONU a demonstrat o unitate rară pentru stoparea ambițiilor nucleare ale Phenianului. Rezoluția 1718 a CSONU a fost adoptată în octombrie 2006 ca răspuns la un test nuclear nord-coreean. Constrângerea unui protagonist paria cum este Kim Jong Un să respecte regimul de neprofilerare era cândva o chestiune de demnitate. Nu mai este cazul. Recent, Rusia și-a folosit dreptul de veto împotriva unei propuneri de rezoluții a CSONU menită să continue munca inspectorilor responsabili de menținerea regimului de sancțiuni vizând neproliferarea.
Lavrov a declarat anterior că „sancțiunile au fost impuse într-o situație geopolitică diferită”. Ceea ce s-a schimbat nu au fost ambițiile nucleare ale lui Kim. Acesta efectuează regulat teste cu rachete. Rusia este însă acum asemenea unui cerșetor care cere ajutor, iar Coreea de Nord știe prețul cerut: erodarea regimului de sancțiuni.
Alte subiecte de pe radarul dezinformării din această săptămână
Strigă „lupul”. Fă gălăgie mare în speranța că publicul rus va fi motivat astfel înaintea festivităților din luna mai: reîncoronarea lui Putin programată pentru 7 mai și parada anuală din 9 mai. Însă chiar dacă se repetă de sute de ori, purul adevăr rămâne același: Putin și statul rus au început un război de agresiune împotriva Uсrainei. Dacă dăm deoparte tot patosul, minciunile și vorbăria, mai rămân doar acțiunile pur revanșarde, imperaliste și militariste ale Moscovei.
Nu. Acesta este un alt exemplu de invenție pro-Kremlin. Această minciună se bazează pe denaturarea declarațiilor anterioare ale președintelui Macron și pe o conversație din 3 aprilie între miniștrii francez și rus după atacul de la Crocus City Hall, având drept subiect principal atacul terorist și condamnarea de către Franța a războiului purtat de Rusia în Uсraina. Însă, în stilul clasic al Kremlinului, conversația a fost exploatată pentru a crea o poveste menită să semene neîncredere și suspiciuni în legătură cu așa-zise intenții ascunse între membrii NATO, UE și Uсraina.
Nu, este o pură fantezie. Întrucât acest tur de orizont a început cu încercările Kremlinului de a denigra Uсraina, îl încheiem cu o campanie îndreptată împotriva președintelui Zelenski, care ilustrează o altă tendință: „spălarea dezinformărilor”. Iată rețeta. Trolii inventează o poveste scandaloasă care adaugă emoții șocante provocate de bani, crime și sex pe post de clickbait. Povestea este inserată în site-uri de știri care par credibile, dar care au fost inventate integral în scopul denigrării. După aceea, articolul este amplificat de IA și boți și tradus. Asemenea unui vierme, se infiltrează în peisajul mediatic dominant din întreaga lume. În sfârșit, iese iar la suprafață în „nava-mamă” sau, mai bine zis, pe binecunoscutele canale mediatice pro-Kremlin. A se vedea această cercetare care explică și vizualizează procesul de spălare a dezinformării.
